Trofeul Eurovision Song Contest 2024 a fost câştigat de artistul non-binar Nemo, din Elveţia, cu piesa “The Code”. Nemo a fost favoritul juriilor naţionale din cele 37 de ţări participante la Eurovision, care i-au acordat 365 de puncte. Graţie voturilor publicului a ajuns la un total de 591 de puncte. Pe locul secund s-a clasat Croația, reprezentată de Baby Lasagna, cu piesa „Rim Tim Tagi Dim”, având un total de 547 de puncte. Locul al treilea i-a revenit Ucrainei, pentru care au concurat alyona alyona & Jerry Heil interpretând „Teresa & Maria” totalizând 453 de puncte. Au urmat în top: Franţa, reprezentată de Slimane cu melodia „Mon Amour” – 445 de puncte, Israel, cu Eden Golan și melodia „Hurricane” - 375 de puncte şi Irlanda, cu „Bambie Thug” şi piesa „Doomsday Blue” - 278 de puncte.
Finala Eurovision Song Contest a avut loc în noaptea de sâmbătă, 11 mai, pe Malmö Arena, în Suedia, şi a fost marcată de tensiuni şi scandaluri. Ar fi trebuit să concureze artiști din 26 de țări: Suedia, Ucraina, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, Israel, Lituania, Spania, Estonia, Irlanda, Letonia, Grecia, Marea Britanie, Norvegia, Italia, Serbia, Finlanda, Portugalia, Armenia, Cipru, Elveția, Slovenia, Croația, Georgia, Franța și Austria. Cu doar câteva ore înainte de începerea competiţiei, Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU) a anunţat că reprezentantul Ţărilor de Jos, Joost Klein, a fost descalificat din cauza unui incident în care a fost implicată o femeie din echipa de producție.
Cea mai huiduită ediţie
Eurovision Song Contest a fost marcat şi de tensiunile şi protestele celor care considerau că Israelul nu ar trebui să concureze. Eden Golan a reuşit interpretări impecabile atât în semifinală cât şi în finală, în ciuda huiduielilor şi a fluierăturilor care au tulburat momentele sale artistice. În noaptea finalei, anunţul rezultatelor juriului din Israel a fost huiduit în arenă.
Martin Österdahl, supervizorul executiv al Eurovision, a fost, de asemenea, huiduit de public când a confirmat că votul din această seară a fost verificat. Huiduieli s-au auzit, din nou, când reprezentantul EBU a anunţat cui revin cele 12 puncte din partea Ţărilor de Jos. Juriul olandez a refuzat să îşi anunţe propriul vot după ce Joost Klein a fost descalificat.
În ciuda acestor realităţi fără precedent, spectacolul finalei a fost unul extraordinar. Dar cele mai aşteptate momente au fost anunţarea punctajelor acordate de juriile naţionale, apoi ale voturilor publicului.
Ce-au punctat juriile, ce-au votat spectatorii
Trebuie spus că, după centralizarea punctajelor acordate de juriile naţionale, clasamentul era condus tot de Nemo din Elveţia cu 365 de puncte! Nu mai puţin de 22 de jurii naţionale i-au acordat nota maximă - 12 puncte. Iar Nemo s-a bucurat pentru fiecare dintre acestea. Urmau în top: Franţa - 218 puncte, Croaţia - 210 puncte, Italia - 164 de puncte şi Ucraina - 146 de puncte.
Publicul, însă, a avut ultimul cuvânt! Iar favoritul publicului a fost, aşa cum estimau şi casele de pariuri, Baby Lasagna, dovadă cele 337 de puncte primite. Dar punctajul juriilor a fost hotărâtor pentru artistul din Elveţia, chiar dacă acesta a primit din partea spectatorilor doar 226 de puncte!
„Vreau să vă mulțumesc foarte mult, sper că acest concurs își va putea respecta promisiunea și va continua să susțină pacea și demnitatea pentru fiecare persoană din această lume”, a spus Nemo, după ce a primit pe scenă trofeul Eurovision, înmânat de câștigătoarea de anul trecut, Loreen.
Născut în 1999 în Biel, un mic oraș bilingv din Elveția, Nemo cântă la vioară, pian și tobe încă de când era mic. Identitatea de gen, sănătatea mintală și găsirea locului în această lume sunt temele pe care Nemo le abordează în muzica sa.
Potrivit TVR, „The Code” este o piesă plină de energie, trece prin rap, drum’n bass și operă. Este amuzantă și neconvențională, dar poartă un mesaj important despre acceptarea de sine și evidențiază perseverența de care multe persoane au nevoie pentru a trăi într-un mod deschis și liber: „Am mers până în iad și înapoi/ pentru a mă găsi pe drum/ Am spart codul/ Oh, oh, oh …”.
Folosind codul binar ca analogie pentru negru și alb, bărbat și femeie, Nemo își descoperă adevărul: „Undeva între 0 și 1/ aici am găsit regatul meu/ inima mea bate ca o tobă”.
