Joi, 6 iunie, s-a deschis la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi cea de-a zecea ediție a KineDok, un proiect One World Romania, cu difuzarea filmului “+-90” (Slovacia, 2022). Proiecția a fost urmată de o discuție cu Marek Kuboš, regizorul filmului, și Martin Derner, artist vizual și profesor la Academia de Arte Plastice și Design din Bratislava, responsabil de graphic design-ul peliculei, moderată de Ada-Simona Biriș, organizator KineDok la instituţia-gazdă.
În faţa unui public avizat, majoritatea spectatorilor fiind obişnuiţi ai proiecţiilor din ultimii ani, documentarul semnat de Marek Kuboš a derulat, practic, pentru cei prezenţi, istoria, atât factuală, cât şi afectivă, a realizării filmelor documentare slovace din trei perioade distincte, marcate prin apartenenţa regizorilor intervievaţi la generaţia anterioară anului '90, la generaţia '90, din care face parte şi realizatorul şi la generaţia mai tânără, a anilor 2000 până în prezent.
Ideea realizării acestei radiografii a filmului documentar slovac, văzut prin ochii celor ce i-au dat viaţă, i-a venit lui Marek Kuboš după ce terminase filmul său anterior, "Ultimul autoportret", difuzat la KineDok în 2019, şi a constatat că i-au rămas în camera de montaj cele mai bune părţi ale filmului, venindu-i atunci ideea să le folosească în următorul său proiect. "Îmi place să ascult oamenii şi voiam să aflu, prin întrebări pe care le-am pus personal, ce cred regizorii despre creaţia de filme. Am pus întrebări simple, de ce faci documentar, cum îl faci şi cum te simţi când termini un film, care crezi că va fi viitorul filmului documentar ş.a.m.d.", a punctat invitatul. Întrebat de spectatori cum s-a hotărât să devină regizor de film, Marek Kuboš a mărturisit că, student fiind la o primă facultate, a mers cu colegii la un film şi noaptea următoare a visat că era regizor şi realiza o peliculă. Asta a fost suficient pentru a se decide că vrea să fie cineast.
Limitele sunt cele pe care ţi le impui singur
Într-o lume în care realizatorii de documentare sunt adesea ameninţaţi şi chiar agresaţi pentru adevărurile pe care încearcă să le scoată la iveală, din fericire, regizorul slovac nu a avut asemenea experienţe până acum, singurele temeri care l-ar face să renunţe la un subiect fiind propriile limite etice. Nu ar suporta ca filmul pe care îl face să rănească în vreun fel protagoniştii, dar, evident, această abordare este una personală, alţi realizatori de film, printre care şi unii aparţinând generaţiei tinere din Slovacia, intervievaţi în film, neavând această limită internă setată. L-am întrebat pe oaspetele nostru dacă a fost dificil să-şi convingă colegii de breaslă să iasă din spatele camerei, pentru a trece în faţa ei, iar răspunsul a fost că nu, în mare, fiindcă membrii generaţiei sale îi sunt toţi prieteni, pe cei mai în vârstă, la fel, îi cunoaşte bine şi sunt apropiaţi, un pic mai dificil a fost cu cei din generaţia tânără, pe care i-a contactat şi unii au spus da, unii au spus nu. O discuţie care s-a creat după proiecţia filmului, mărturisea regizorul, a fost de ce sunt atâtea femei (realizatoare de film), chestiune care nici nu era reală, fiindcă multe femei-documentariste, printre care şi cea mai bună dintre ele, au refuzat să participe la proiect.
Chestiunea etică este doar una dintre problemele referitoare la realizarea de filme documentare abordate în discuţia Adei-Simona Biriş cu Marek Kuboš şi Martin Derner, care s-a declarat încântat de colaborarea cu realizatorul de film, spunând că, după activitatea sa de artist vizual şi cea pedagogică, implicarea în proiecte cinematografice îl face fericit. Evident, rezumarea tuturor aspectelor abordate fiind dificilă în spaţiul tipografic restrâns de care dispunem, vom spune doar că întâlnirea cu cei doi artişti slovaci a fost o bucurie pentru suflet, la fel cum a fost şi filmul “+-90”, pe care una dintre spectatoare a declarat că îşi doreşte să-l revadă, lucru ce va fi posibil, pe platforma dafilms.com, unde realizatorii de documentare le pot uploada, iar publicul le poate vizualiza, abonându-se.
Cine este Marek Kuboš
Marek Kuboš (Slovacia, 1970) a studiat filmul documentar la Academia de Arte Spectacolului din Bratislava și este inclus în așa-numita Generație 90, un grup de regizori remarcabili care au urmat școala în anii 1990 şi care include Jaroslav Vojtek, Peter Kerekes, Robert Kirchhoff, și Marko Škop. El este cel mai bine cunoscut pentru documentarul „A Photographer’s Journey“ (1993), urmat de Train Station „2nd Class Kraľovany“ (1998) și „Voice 98“ (1999).
Potrivit dafilms.com, filmografia sa cuprinde peliculele: “+-90” - 2022, „Poslední autoportrét“ / Ultimul autoportret - 2018 (care a fost proiectat la KineDok 2019), „Taká malá propaganda“/O mică propagandă - 2001, „Hlas98“/ Vocea 98 - 1999, „Žel. Sf. 2. tr. Kraľovan“ / Gara clasa a II-a Kraľovany - 1998, „Cesta fotograf“ / Călătoria unui fotograf -1993.
