(...) Am deslușit misterul devenirii în trup a omului cu suflet nemuritor, generație după generație. Le-am ”predat oamenilor Lecția Ta de iubire și sacrificiu. Într-un prezent al veșniciei, am primit taina botezului și crucea.” O nouă zi îmi trimite pe pleoape o mângâiere. Mă trezesc și sărut lumina. ("Smerenia - între blândețe și umilință" - fragment)
Ecaterina Mihăiescu Păun (EMP) ne-a citit două microeseuri intitulate "Cine suntem" și "Smerenia - între blândețe și umilință", ambele având ca tematică raportarea existenței și conștiinței omului la preceptele/dogmele evanghelice/biblice care o determină pe autoare să mediteze și să concluzioneze revelator și inspirat, marcată de entuziasmul generos de a transmite și cititorului starea sa de spirit.
”Am fost zece... Am citit două eseuri pe două teme: filozofie de viață și smerenie. Am trăit momente deosebite și în prezența invitatei mele de onoare - Constanța Apostol, cunoscuta scriitoare și realizatoarea unei emisiuni deosebit de interesante la TVG. Mulțumesc, Constanța, pentru prezența și participarea ta cu epigrame minunate! Mulțumesc colegilor pentru... tot!” (EMP)
”(...) Pentru mine, ca preot, este o surpriză deosebit de plăcută să citesc un text laic, de inspirație religioasă și să observ că autoarea a înțeles mesajul evanghelic. (...) "Smerenia - între blândețe și umilință" a EMP este o chintesență de ortodoxie trăită... «Fiul meu prea iubit, ai oprit răutatea» - mireasmă de dogmă transpusă artistic în sensuri multicolore. Așa se întâmplă când un om talentat, cu simț artistic, își îndreaptă pașii spre biserică. (...)” (Preot Daniel Popa)
”Eseurile EMP impun meditație, căutare în versetele biblice și noi întrebări. Autoarea se plasează între două lumi, prin contemplație divină, încercând să răspundă la întrebări esențiale ale vieții. Aflată într-un cerc, alături de oameni dornici de cunoaștere, cu Iisus în mijloc, ca un Axis Mundi izvorât din adâncul sufletului și care face legătura dintre cer și pământ, va urca în spirală pe treptele smereniei și ale cunoașterii. Răspunsul la întrebările sale vine sub forma unui citat din Shakespeare: "Lumea e o scenă". Disoluția gândirii o va apropia de "Eu sunt calea, adevărul și viața", iar "Obrazul întors" a devenit oglinda nevinovăției propriului Eu. Eseurile se vor închide ermetic în cercul de putere: "O nouă zi îmi trimite pe pleoape o mângâiere. Mă trezesc și sărut Lumina".” (Mioara Ardieleanu)
”De invidiat profunzimea credinței ce transpare din cele două lucrări.” (Ioan Gh. Tofan)
”Remarcabile înclinația către aspectul meditativ și atmosfera de evlavie și de smerenie; ideea principală ar fi căutarea sinelui care ne deosebește de restul viețuitoarelor și care duce cu gândul și la acel "Câtă luciditate, atâta suferință" al lui Lucian Blaga; căutarea ne înalță, dar ne poate și coborî; găsim multe idei interesante care incită la meditație, dar care mi se pare că sunt insuficient dezbătute, întrucât fiecare în parte ar putea fi subiectul unui eseu.” (Anca Șerban Gaiu)
”Primul text prezentat de EMP constituie o reflexie eseistică asupra identității, condiției umane și sensului devenirii personale. Discursul este introspectiv-filozofic și integrează concepte din antropologie existențială, pedagogie și teologie. Descoperim câteva axe principale: condiția umană ca proces de autocunoaștere, copilăria drept fundament axiologic și moralitate, credință și responsabilitate. În ansamblu, textul are caracter confesiv și meditativ într-o manieră lirico-filosofică. În cel de-al doilea text apare smerenia ca putere, nu slăbiciune. Textul sugerează că adevărata forță nu e în răzbunare, ci în stăpânirea de sine și compasiune. Întoarcerea celuilalt obraz devine o imagine a purității spirituale care reflectă conștiința celuilalt. Împăcarea între trup și spirit evocă ideea că existența omului capătă sens în măsura în care el reușește să exprime prin gesturi concrete "cunoașterea luminii de naștere și moarte".” (Victor Dragomir)
”Ambele texte sunt precum un dialog cu Dumnezeu și Iisus sau, mai degrabă, un monolog cu sinele. Autoarea a surprins, într-o manieră delicată și frumoasă, cuvântul evanghelic, prin expresii împletite cu dragoste, moralitate și ajutor. Aceasta, pe tot parcursul lucrărilor, ajunge să-şi pună întrebări care, din punctul meu de vedere, au ca răspuns sfârșitul eseului "Smerenie": "Mă trezesc și sărut lumina".” (Marina Gherghef)
Vineri, 28 noiembrie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Anca Șerban Gaiu.
