90 de ani de la nașterea sculptorului George Apostu. „Urmașul lui Brâncuși”

90 de ani de la nașterea sculptorului George Apostu. „Urmașul lui Brâncuși”
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

S-au împlinit 90 de ani de la nașterea lui George Apostu, unul dintre cei mai valoroși sculptori români ai secolului trecut, considerat de criticul de artă Ionel Jianu ca "unul dintre cei mai înzestrați urmași ai lui Brâncuși în sculptura românească".

Artistul s-a născut pe 20 decembrie 1934, la Stănişeşti, localitate în nordul fostului judeţ Tecuci (azi, în judeţul Bacău). După studii secundare la Liceul de băieţi din Tecuci, a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1959).

A participat la numeroase expoziţii în ţară şi peste hotare: Moscova (1957), Paris (1961, 1971), Anvers (1967), Veneţia (1970, 1976), Bratislava (1968) etc. A realizat sculpturi în aer liber la Grenoble (1967), Măgura-Buzăului (1970, 1975), Costineşti (1972), Voroneţ (1972), precum şi în Ungaria (1973), Austria (1976) şi Japonia (1978).

Două lucrări pe Faleza Dunării

În cadrul Taberei de sculptură în metal de la Galaţi, ediţia 1976, a realizat lucrările "Tată şi fiu" şi "Fructul soarelui", amplasate pe Faleza Dunării.

În 1978, cu prilejul centenarului Liceului "Calistrat Hogaş" din Tecuci, continuator al celui la care a învăţat, a donat acestei instituţii sculpturile în piată "Fată de pescar" şi "Hiroşima", ambele aflate în parcul şcolii. În anul 2000, Consiliul Local şi Primăria municipiului Tecuci i-au acordat post-mortem Diploma de Cetăţean de Onoare al Municipiului Tecuci.

În 1982, a părăsit România şi s-a stabilit la Paris, unde primăria acestui oraș i-a atribuit un atelier de creație.

În octombrie-noiembrie 2006, patronul Galeriei "Mon D’ Art" din Galaţi, Bogdan Ionescu, având sprijinul doamnelor Bogdana Apostu şi Marie Anette Apostu, soţia şi fiica sculptorului, i-a organizat o expoziţie de desene la Galaţi. A fost onorat cu mai multe distincţii: Premiul U.A.P. pentru sculptură (1964); Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române (1966); Marele Premiu al U.A.P. (1970).

A încetat din viață pe 13 octombrie 1986, la Paris. A fost înmormântat în zona de sud a cimitirului "Pere-Lachaise".

Considerat descendent al lui Brâncuşi

George Apostu este unul dintre cei mai mari sculptori români contemporani, care, pornind de la tradiţiile artei populare, a reuşit să-şi creeze un stil profund original, care i-a individualizat opera şi a impus-o în arta românească şi universală. Ritmuri arhaice, soluţii tehnice şi morfologii ce aparţin artei vechi l-au condus pe artist la plăsmuirea unei adevărate lumi de simboluri care evocă obârşiile culturii noastre, rădăcinile adânci ale civilizaţiei folclorice româneşti.

Socotit descendent al lui Brâncuşi prin sinteza la care a ajuns, prin reducerea la esenţă a formelor şi volumelor, Apostu a spart tiparele timpului în care a trăit, fiind, aşa cum subliniază criticul de artă Ionel Jianu, "fruntaşul generaţiei sale în România; a adus un spirit nou, o prezenţă în lume care exprimă rădăcinile profunde ale originii sale. A ştiut să afirme în acelaşi timp identitatea românească a artei şi vocaţia sa de universalitate. Opera sa aparţine atât culturii româneşti, cât şi patrimoniului artistic universal pentru că putem recunoaşte în ea visul său de artist şi vocea cu care el se adresează eternităţii".

Întrebat dacă se consideră urmaş al lui Brâncuşi, artistul a răspuns afirmativ, menţionând în acest sens: "Dacă am luat ceva de la el, atunci acest lucru a fost echilibrul. Un echilibru care e al nostru, al românilor. Dar un echilibru pe care de la Brâncuşi îl putem învăţa. E un echilibru care izvorăşte nu numai din sculptură, ci şi din poezia noastră populară, din covoarele noastre odihnitoare ca un câmp". Ciclul "Femei lapone" îşi are originea în poezia lui Ion Barbu, "Fluturii", concepuţi ca nişte coloane spiralate de o deosebită delicateţe, sunt simboluri ale înălţării, ale zborului, în timp ce "Tată şi fiu" dă viaţă vechiului motiv al arborelui vieţii.

Teme cu semnificaţii biblice, la Paris

În capitala Franţei, sculptorul a abordat o altă temă, cu semnificaţii biblice, din care a rezultat ciclul "Iisus răstignit". Formele nu mai au vitalitatea sculpturilor anterioare, materia dobândeşte tensiuni dramatice, lucrările au un vădit accent expresionist. "Criştii lui George Apostu, scrie Emil Cioran, reprezintă punctul extrem, piscul vertiginos al operei sale. El a avut generozitatea de a-mi oferi unul pe care îl contemplu zi de zi şi care mă face să mă gândesc la "Crist mort" al lui Holbein, din Muzeul de la Basel. Se ştie că acesta l-a obsedat pe Dostoievski. Ce are comun viziunea sculptorului român cu cea a pictorului german? Este sentimentul caracterului ineluctabil al morţii nu ca ceva trecător, ci ca un fapt absolut, nu ca o transfigurare, ci ca o concluzie, ca un sfârşit, Sfârşitul în sine".

Părăsind această lume la doar 52 de ani, George Apostu a lăsat moștenire o operă de maximă importanță, care îi înscrie numele în istoria celor mai valoroși sculptori din arta românească și universală, o operă pe care avem datoria să i-o facem cunoscută marelui public de azi și de mâine.

Galerie de imagini

Citit 889 ori Ultima modificare Vineri, 03 Ianuarie 2025 12:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.