Dacă privim această imagine fără context, am crede că e un instantaneu dintr-o zonă de conflict sau dintr-o epocă de mult apusă. Vedem oameni făcând „balet” printre bălți, căutând cu disperare o palmă de pământ uscat, tarabe improvizate în mizerie și mașini înghesuite. Și totuși, în acest peisaj de după război, gălățenii vin cu miile, de la primele ore ale dimineții.
Este Piața Rușilor, un loc unde legea se lovește cap în cap cu gustul copilăriei. De ce vin oamenii aici? Pentru că produsele de peste Prut sunt, de multe ori, mai ieftine, mai naturale și mult mai gustoase decât „plasticul” sclipitor din supermarket.
Pentru autorități, însă, acești mici comercianți nu sunt producători, ci infractori vânați cu o ardoare demnă de o cauză mai bună. Explicația oficială e mereu aceeași: lipsa actelor de proveniență și a certificatelor de garanție.
Sigur, înțelegem importanța siguranței alimentare. Dar ce uită autoritățile este că ele sunt puse acolo să lucreze în folosul nostru, nu împotriva noastră. Când vezi că mii de oameni fac adevărate „pelerinaje” în acest noroi pentru o bucată de brânză sau un borcan de smântână, înseamnă că sistemul tău oficial a eșuat în a oferi o alternativă viabilă.
În loc să trimiți poliția să „curețe” piața (și, eventual, să-și umple portbagajele cu produse bune de mâncat), n-ar fi mai logic să creezi un cadru legal? Să amenajezi un spațiu civilizat, să autorizezi acele produse printr-un punct de control sanitar rapid, astfel încât și statul să fie mulțumit, și cetățeanul protejat, și micul comerciant lăsat să-și câștige bucata de pâine?
Cel mai trist lucru? Probabil că după acest articol va urma o altă descindere. Mai ales că vine Paștele, iar „vânătoarea” de comercianți devine extrem de profitabilă.
