Sâmbătă am poposit în istorie şi prin intermediul copiilor de la Grădiniţa „Elena Doamna” şi Şcoala nr. 28 „Mihai Eminescu”, al elevilor de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, al seminariştilor gălăţeni şi al actorilor Teatrului Dramatic „Fani Tardini”.
Reuniţi la „Biserica Vovidenia” din Galaţi, alături de preoţii de aici şi de Arhiereul locului, copiii au reconstituit crâmpeie din istoria de odinioară a Galaţilor şi a Ţării. În costume de epocă, tânărul Iulian Cuza (care se trage, potrivit propriei declaraţii, chiar din familia ilustrului domnitor) şi colega sa, Teodora Budescu, ambii elevi la Liceul de Artă.
Potrivit istoricul Paul Păltănea, după alegerea fostului pârcălab Alexandru Ioan Cuza şi a prietenului său Costache Conachi în Divanul ad-hoc al Galaţilor, cei doi prieteni au jurat credinţă sfântă gălăţenilor şi Ţării în Biserica „Vovidenia”. „În această Biserică s-au purtat primele discuţii - neoficiale - legate de viitoarea unire a celor două provincii istorice, remarca Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, în prezenţa reprezentaţilor Primăriei Galaţi, Consiliului şi Prefecturii Judeţului nostru. Cel care i-a sprijinit în clarificarea ideii de unire a fost vrednicul Ierarh Melchisedec Ştefănescu, primul Episcop al Dunării de Jos, care le-a vorbit despre modelul de unitate şi comuniunea al Sfintei Treimi...”
Astăzi, Biserica „Vovidenia” din Galaţi mărturiseşte despre familia Domnului Cuza, despre împrejurările în care Măria Sa, cu sprijinul Vlădicăi Melchisedec Ştefănescu şi al prietenului său Constache Conachi, au pus fundamentul ideologic al Unirii Mici de la 24 ianuarie 1859. Biserica „Intrării în Biserică a Maicii Domnului” din Galaţi a avut un loc aparte în istoria familiei şi în sufletul Măriei Sale Alexandru Cuza. În curtea bisericii a fost înmormântată Sultana Cuza - mama Măriei Sale – rămăşiţele sale pământeşti fiind strămutate în anul 1873 la Ruginoasa.
Revenind la ziua de 24 ianuarie 2009, frumoase au fost gândurile şi luminoase rugăciunile trimise Tatălui Ceresc pentru „Ctitorii Unirii Mici”, pentru Vlădica Melchisedec Ştefănescu, pentru serdarul Ioan şi Sultana Cuza, părinţii lui Cuza, pentru doamna Elena Cuza, pentru toţi cei care au contribuit la realizarea marelui ideal al gălăţenilor, al românilor de pretutindeni – unitatea – ideal care ar trebui să ne anime şi astăzi, când românii sunt - mai mult ca niciodată - risipiţi prin toate colţurile lumii.
Alese au fost şi gândurile tinerilor de la Liceul de Artă din Galaţi, clasa de coregrafie şi regie, care pe 24 ianuarie nu s-au jucat, ci şi-au interpretat „cel mai serios rol de până acum, cel al responsabilităţii”, după cum ne-a mărturisit tânărul Iulian Cuza, „stră-stră-strănepot al Măriei Sale”. Vom reveni.
