O parte din istoria de 150 de ani a României moderne s-a rescris sâmbătă la Galaţi. O serie de manifestări fără fast, dar pline de emoţie şi trăiri autentice au marcat, în mai multe puncte ale oraşului, unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor: Unirea Principatelor de la 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Câteva sute de gălăţeni, printre care şi mulţi copii, au asistat, timp de o oră, la ceremoniile desfăşurate la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, de lângă Grădina Publică. Au fost în jur de zece grade Celsius afară, ceea ce a făcut ca asistenţa să fie destul de numeroasă şi chiar animată. Discursurile oficialităţilor prezente n-au fost nici lungi, nici plictisitoare, astfel că martorii de după un secol şi jumătate s-au putut bucura de spectacolul folcloric oferit de Ansamblul „Doina Covurluiului”, de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
Au luat, pe rând, cuvântul prefectul Gabriel Panaitescu, preşedintele Consiliului Judeţului, Eugen Chebac, primarul Dumitru Nicolae şi episcopul „Dunării de Jos”, PS Casian Crăciun. Cu toţii au vorbit despre importanţa momentului 1859 şi au subliniat rolul pe care l-a avut Galaţiul în Unirea Principatelor, alături de celelalte două localităţi-cheie din Moldova care au dus „greul” acestui moment istoric, Focşani şi Iaşi.
„În cei 150 de ani de la Unire s-au făcut multe, dar au mai rămas multe de făcut. Iar lui Cuza îi datorăm mult din ceea ce s-a înfăptuit. Alexandru Ioan Cuza a plecat de la Galaţi pe drumul tronului unităţii poporului român. De aceea Galaţiul îi va fi veşnic recunoscător”, a spus preşedintele CJ, Eugen Chebac.
La rândul său, şi primarul Dumitru Nicolae a vorbit despre recunoştinţa pe care trebuie să o purtăm oamenilor importanţi din istorie. „Noi, urmaşii, trebuie să fim demni de cei care au înfăptuit unirea. Trebuie să fim uniţi între noi ca să aducem la lumină toate faptele înaintaşilor noştri”, a menţionat Dumitru Nicolae.
Invitaţie la promenadă după Hora Unirii
În încheierea discursurilor, episcopul Casian Crăciun i-a invitat pe cei prezenţi la o promenadă gălăţeană pe drumuri istorice: de la piaţeta în care se află statuia lui Cuza, pe numele ei vechi, Ştefan cel Mare, pe strada Domnească şi pe Mihai Bravu până la Biserica Vovidenia şi Casa Cuza, de pe strada cu acelaşi nume. Adică un adevărat periplu pe urmele celor care au încercat să unească destinele românilor în interiorul aceloraşi graniţe.
Manifestările de la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza au continuat cu un spectacol al „Doinei Covurluiului”, care a încins atmosfera şi i-a încălzit pe cei prezenţi (dacă mai era nevoie) pentru hora unirii. Peste o sută de oameni de toate vârstele s-au prins în hora-simbol la 150 de ani de la evenimentul care a născut România modernă. Festivităţile s-au încheiat cu defilarea gărzii de onoare. Pe acordurile fanfarei „Valurile Dunării” au trecut prin faţa oficialităţilor detaşamente ale armatei, Jandarmeriei şi ale Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.
Atmosferă caldă la Casa Cuza
După rugăciunea de la Biserica Vovidenia, câţiva participanţi la manifestări s-au îndreptat către Casa Cuza, pentru o nouă evocare a unirii. Dintre oficialităţi, au mai ajuns la acest moment al evenimentului doar prefectul Gabriel Panaitescu şi episcopul Casian Crăciun, mulţi dintre participanţii de până atunci plecând la Focşani pentru alte manifestări.
Directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Cristian Căldăraru, a reuşit să creeze la Casa Cuza o atmosferă caldă, în care invitaţii s-au simţit ca pe vremea unirii. A contribuit la această atmosferă şi ideea de a servi musafirii din casă ca pe vremea Domnitorului, cu ţuică fiartă, colăcei şi miez de nucă. A impresionat discursul profesorului Mihalache Brudiu, dar şi documentarul realizat de Muzeul de Istorie în colaborare cu Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.
