- Reprezentanţii firmelor controlate de Petrică Herăscu au lucrat la foc automat, vânându-i pe proprietarii de terenuri din Băneasa la uşa primăriei * Oamenii au cedat presiunilor şi au vândut, pe fondul faptului că autorităţile refuzau sistematic să-i pună în posesie sub pretextul că nu există terenuri disponibile
Afacerea "Hortigal", prin care statul român a fost prejudiciat cu circa 40 de milioane de euro în urma unor acte fabricate de prefectul Cosmin Păun în favoarea oamenilor de afaceri Petrică şi Marius Herăscu, a fost atent premeditată. Cum unii dintre proprietari se chinuiau de ani buni să primească pământul, însă autorităţile ridicau din umeri: "Nu avem!", ei au fost prada perfectă pentru reprezentanţii fraţilor Herăscu.
Prea puţini au fost cei care s-au târguit, asta deoarece nici măcar nu aveau încă titluri de proprietate pe pământurile cuvenite. Iar dacă autorităţile nu au găsit pentru aceşti săteni o soluţie, pentru fraţii Herăscu au făcut rost, imediat, de terenuri intravilane în Galaţi şi Vănători, a căror valoare depăşeşte lejer 40 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care adevăraţii proprietari au primit - atenţie! - aproximativ 5.000 de euro!
Când cererea se întâlneşte cu oferta
„A fost greu să recuperez pământul de la tata. Tata a fost veteran de război şi a avut mult teren. La un moment dat, m-a chemat domnul secretar şi mi-a spus că a găsit în acte terenul tatălui meu. Mi-a dat o adeverinţă prin care se arată că am două hectare. M-au luat oamenii aia cu maşina şi m-au dus la notar. Nu mi-au dat niciun act la mână. Eram bucuroasă că pot să îl vând şi că rămân şi eu cu ceva bani de la tata. Mi-au oferit 8 milioane (lei vechi n.r) pentru un hectar. Mergeam câte 3-4 odată la notar”, spune Tasia Zlătaru, una dintre localnicele din Băneasa care a renunţat la pământ.
Aceeaşi motivaţie, de a renunţa la un pământ care nu exista în realitate, au avut-o Constantin Roşculeţ şi sora sa, Ilinca. Au fost însă mai puţin norocoşi la preţ, vânzând circa opt hectare de teren arabil cu numai 500 de lei pe hectar. „Bunicul meu a avut 24 de hectare, iar noi am avut terenul acesta doar pe hârtie. După ce am aflat că ne recuperăm terenul pe care l-a avut tata, ni s-a spus de la primărie că putem să îl vindem pentru că statul nu are pământ să ne dea. S-a făcut tabel nominal şi urma ca statul să ne despăgubească. A trecut mult timp şi nimeni nu ne-a dat nimic. Atunci când a venit cetăţeanul ăla şi m-a întrebat dacă vând i-am spus că da”, ne explică şi Constantin Roşculeţ.
Unii dintre cei care au vândut în furia tranzacţiilor făcute pe genunchi parţial în faţa primăriei, parţial la notarul din Bereşti a fost şi Gheorghe Voncilă, astăzi în vârstă de 68 de ani. Fost inginer agronom, actualmente pensionar, omul nu a fost atât de uşor de păcălit, în sensul că a obţinut preţul maxim cu care se vindea hectarul de teren arabil la acea vreme: 1.000 de lei. „Am moştenit un hectar de la bunica. Secretarul de la primărie m-a anunţat că e cineva care doreşte să cumpere. Nu intrasem în posesia pământului, că nu aveau de unde să îmi dea teren arabil. Am negociat cu ei atunci şi am obţinut 1.000 de lei pe hectar. Mi s-a spus atunci să nu mai zic la nimeni câţi bani mi-au dat”, susţine şi Gheorghe Voncilă.
Acorduri după moarte
Un alt numitor comun al celor vizaţi de cumpărătorii de pământuri a fost şi vârsta. Foştii proprietari, care mai erau încă în viaţă la momentul apariţiei Legii 247, respectiv al ofertelor făcute de reprezentanţii SC Makinvest Com, aveau vârste venerabile şi nu au apucat nici măcar să vadă bine banii primiţi pe terenuri. Unii dintre ei nu apucaseră să finalizeze actele, aşa cum susţine că s-a întâmplat Ionel Fulger, fiul Clarei Fulger, o femeie care a vândut aproape 15 hectare de teren. „Nici nu erau terminate actele când a murit mama. A avut mult teren, dar eu nu eram în relaţii foarte bune cu ea, aşa că nu ştiu ce a făcut cu terenul şi nici cu banii”, declară fiul femeii născute în 1917. Bizar este că, în condiţiile în care nici măcar unicul fiu al Clarei Fulger nu ştia ce făcuse mama sa cu proprietăţile, la scurt timp după deces numele bătrânei apare într-un acord înregistrat la data de 29 iunie 2009 cu SC Makinvest Com. În document, femeia apare ca reprezentată de Iancu Constantin, reprezentant al SC Makinvest, actul având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate privind 51.400 de metri pătraţi.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul lui Dumitrache Scafaru. Printr-un acord similar şi sub aceeaşi reprezentare, bărbatul, născut în 1929 şi decedat în aprilie 2008, ceda către Makinvest dreptul de proprietate privind un teren de 5.000 de metri pătraţi, în condiţiile în care nepoata sa susţine în prezent că ar fi fost vorba de o suprafaţă mai mare. „În 2007 a făcut actele de vânzare. În 2008, bunicul meu a murit. Am adus notarul acasă în 2007, ca bunicul meu să poată semna actele. Dacă îmi aduc aminte bine, un anume Boboc a cumpărat terenul bunicului. Avea 75 de ari şi a primit 1.000 de lei pe hectar”, susţine Violeta Cucu, nepoata lui Dumitrache Scafaru.
În ediţiile următoare vom prezenta noi dezvăluiri legate de scandalul Hortigal.
(Teodora Miron, Mariana Constandache)
