Zeci de gălăţeni au plătit firmei turceşti Beyler sume considerabile pentru apartamente în nişte blocuri care nu vor fi gata niciodată * Unii dintre gălăţenii escrocaţi şi-au vândut vechile locuinţe şi au făcut credite bancare pentru a putea plăti pentru noul apartament * Acum, sunt plini de datorii şi nici nu au case, pentru că turcii au falimentat şi au dispărut
Se consideră vecini, deşi nu au stat nicio secundă pe acelaşi palier. Este vorba despre oamenii lăsaţi pe drumuri, în urma tranzacţiei acoperite de penal a proiectului ce a fost BeyCity. Cazul în sine este cunoscut de întreg Galaţiul. Chiar lângă Praktiker, firma producătoare de uşi metalice Beyler urma să ridice un complex imobiliar format din patru blocuri. Numai că, după ce au primit banii de la viitorii proprietari, turcii au ridicat câteva nivele, după care au dispărut cu desăvârşire.
Casa de lângă grădină
Unul dintre cazurile interesante este cel al inginerului Eugen Căpăţână. Acesta hotărâse să cumpere un apartament în complexul Beyler, deoarece acesta era situat în apropierea Grădinii Publice. „Soţia mea era grav bolnavă. Aşa că am hotărât să ne mutăm aici, pentru a o putea scoate mai uşor la plimbare în scaunul cu rotile”, a explicat acesta. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din târg. „Aveam două apartamente, dintre care pe unul l-am ipotecat pentru a-l putea achiziţiona pe cel de la Beyler. Mai mult, m-am împrumutat şi cu aproape un miliard de lei vechi de la cunoscuţi. După ce am plătit toţi banii, am aşteptat construcţia blocurilor, numai că ştie toată lumea ce s-a întâmplat. Nu înţeleg cum este posibil să dai banii pe un bun, dar până la urma instanţa de judecată să considere că nu eşti proprietar”, ne-a povestit omul.
Sentinţa care le-a tăiat aripile
În urmă cu un an, Curtea de Apel Galaţi a stabilit că cei 90 de gălăţeni care au plătit între 70.000 şi 120.000 de euro pentru achiziţia de apartamente în complexul BeyCity nu au dreptul la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare. „Una dintre puţinele speranţe ce le-a mai rămas cumpărătorilor este partea penală a procesului”, ne-a explicat avocatul Emilia Ştefan, care s-a ocupat îndeaproape de acest caz. În anul 2009, înainte ca lucrurile să fie clare, avocatul a depus o plângere la Poliţie, atât împotriva patronului Beyler, cât şi împotriva unor angajaţi ai Bancpost. „I-am reclamat pentru înşelăciune în convenţie. Ulterior, având în vedere că prejudiciul se ridică la peste patru milioane de euro, competenţa a fost declinată către DIICOT”, a mai declarat aceasta.
În acest caz au fost chemaţi martori, avocaţi şi s-au început demersurile pentru investigaţie. Numai că, de mai bine de doi ani, oamenii nu mai ştiu ce s-a întâmplat. „Ne-au chemat peste tot. Am depus declaraţii peste declaraţii. Acum vreo doi ani m-am dus împreună cu unul dintre cei păgubiţi la DIICOT, pentru a vedea care mai este starea dosarului. După ce am stat mult timp pe hol, a venit cineva şi ne-a spus că ne vor informa ei despre ce este vorba. De doi ani nu mai ştim nimic”, îşi aminteşte Eugen Căpăţână.
Situaţii tragi-comice
După ce s-au plimbat împreună prin atâtea tribunale, păgubiţii de la Beyler au ajuns să se cunoască foarte bine. „Ne strigăm cu apelativul vecine. Dacă e să râdem puţin, cu asta am rămas în urma acestei ţepe. Una peste alta, acest caz creează un precedent foarte periculos pentru alţi potenţiali cumpărători”, spune Gigi Sechila, un alt păgubit în urma afacerii Beyler. „În cazul în care conduci o firmă, îţi asumi anumite pierderi. Aici însă este vorba despre oameni care au făcut un efort deosebit pentru a-şi achiziţiona acele apartamente. Au pus gaj casele părinţilor, s-au împrumutat la bănci şi plătesc şi acum rate pentru ceva ce nu au. Este strigător la cer”, a mai explicat acesta.
Plecaţi pentru a-şi plăti ratele
Mulţi dintre cei afectaţi de scandalul de la Beyler au luat decizia de a pleca din ţară, pentru a încerca să scape de datorii. „Au plecat prin Spania, prin Italia, pentru a-şi achita ratele. Au făcut acest gest, deoarece este foarte greu să câştigi 3-400 de euro în România numai pentru a satisface banca”, a mai explicat Gigi Sechila.
Unul dintre bărbaţii care a ipotecat casa mamei sale pentru a obţine creditul necesar pentru achiziţionarea apartamentului chiar a încercat să se sinucidă, după ce a aflat sentinţa din 26 octombrie 2011. Nicola Dobraniş a încercat să-şi dea foc după ce mama sa a murit pentru că nu a rezistat stresului provocat de intrarea în faliment a firmei Beyler. „Cu toţii suntem cazuri sociale într-o anumită măsură. De pildă, eu mi-am vândut apartamentul în care locuiam, le-am dat celor de la Beyler 75.000 de euro şi acum stau cu chirie. Cea mai bună prietenă a mea a pierdut 145.000 de euro, fiindcă achiziţionase două apartamente. În general, oamenii şi-au girat creditele cu alte imobile şi acum suportă consecinţele. Din păcate, ne-am cam resemnat. Pe parte civilă nu mai avem nicio şansă. Nici măcar la CEDO. Nici acum nu îmi vine să cred că pe fond am câştigat procesul, iar Curtea de Apel a întors complet decizia”, a povestit şi Rodica Grigore, o altă păgubită în acest caz.
Hotărârea instanţei
Potrivit unui raport întocmit de administratorul judiciar, PricewaterhouseCoopers, SC Beyler SA a ajuns să înregistreze creanţe de 115.864.765 lei, iar la masa credală s-au înscris nu mai puţin de 116 creditori! Numai creditele la bănci erau, în 2009, de 89.941.072 lei. Cele mai mari: Bancpost - 46.941.449 lei, Piraeus Bank - 20.560.581 lei, Raiffeisen Bank SA - 15.119.640 lei. Datorii mari mai aveau de recuperat SC CST Logistik SRL - 12.829.200 lei, ArcelorMittal - 2.856.837 lei şi SC Metal Zone SRL - 2.437.131 lei. „Soluţie: Decizia nr.756 - Respinge ca nefondate recursurile formulate de către creditorii-promitenţi-cumpărători împotriva sentinţei comerciale nr.313/2011 a Tribunalului Galaţi. Admite recursurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către debitoare prin administrator judiciar şi de către SC IMO II Property Investments SA Bucureşti. Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge ca nefondate acţiunile având ca obiect perfectare vânzare-cumpărare. Irevocabilă”, se arată în decizia Curţii de Apel Galaţi. Într-o traducere liberă, acest lucru înseamnă că oamenii care au dat banii pentru apartamente nu au niciun drept de proprietate asupra lor.
Adio, afaceri cu blocuri!
După eşecul lamentabil suferit în afacerile imobiliare, brandul Beyler încearcă să se întoarcă la origini, adică la producerea de uşi metalice. În acest moment, firma se află în reorganizare. PricewaterHouseCoopers (Pwc), în calitate de administrator judiciar, a preluat frâiele conducerii şi a dat în folosinţă brandul Beyler către românii de la Pro West Investments. „Avem plăcerea să vă informăm că, începând cu data de 8.06.2011, activitatea de producţie Uşi metalice Sistem BEYLER se desfaşoară cu drept de licenţă pentru producţie şi vânzare acordat investitorului S.C. PRO WEST INVESTMENT S.R.L., cu respectarea integrală a standardelor de calitate ale produselor marca BEYLER”, se arată într-un comunicat postat pe site-ul Beyler.ro.
Inginerii financiare de două milioane de euro
În ultima vreme, încep să apară din ce în ce mai multe elemente noi în cazul Beyler. Conform unor surse autorizate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, chiar înainte de intrarea în insolvenţă a firmei patronate de turci, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a efectuat un control la firma din Galaţi. Potrivit aceloraşi surse, acest control a scos la iveală cel puţin o abatare gravă de la lege. În speţă, prin anumite inginerii financiare, peste două milioane de euro s-au volatilizat efectiv pe filiera Galaţi - Turcia, sub forma închirierii la suprapreţ a unor utilaje ce ajutau la producerea de uşi metalice. La fel ca şi în cazul anchetei de la nivelul DIICOT, încă nu s-a înregistrat o finalitate în sensul penal al acestui caz.
