La Şcoala nr. 41 şi la Colegiul "Dumitru Moţoc" s-a aplicat aceeaşi metodă de "reabilitare" pe banii veniţi de la Guvern
În perioada în care a fost deputat, Mihail Boldea a obţinut bani pentru unităţile de învăţământ aflate în colegiul său parlamentar prin ordonanţe de guvern. Printre unităţile de învăţământ care au beneficiat de banii obţinuţi de Boldea se numără şi Şcoala nr. 41, dar şi Colegiul Tehnic de Alimentaţie şi Turism „Dumitru Moţoc”.
La Şcoala nr. 41, suma obţinută pentru montarea de sisteme de supraveghere a fost de 50.000 de lei, lucrarea fiind finalizată cu o factură în valoare de 49.900,08, aceeaşi sumă ca şi la Colegiul „Paul Dimo”. Directoarea de atunci de la Şcoala nr. 41, Elena Diaconu, a purtat discuţiile cu Mircea Bivol şi lucrarea a fost atribuită firmei Red Office Clean, condusă de Eugen Roşu. Directoarea a avut de ales între trei oferte şi, cum era de aşteptat, cea a firmei Red Office Clean a fost cea mai bună. De menţionat este faptul că toate ofertele erau făcute de firme care aveau sediul fie la domiciliul lui Mihail Boldea, fie la Pechea, unde locuia tatăl său. Ca şi în celelalte cazuri, de contract s-a ocupat chiar Eugen Roşu.
„Nu am crezut că un deputat poate face aşa ceva”
Fosta directoare a Şcolii nr. 41 susţine că şi-au dorit foarte mult camere de supraveghere video în unitate. Ca urmare, când Boldea le-a propus aşa ceva, li s-a părut mană cerească. „Sunt ani de zile de când nimeni nu a mai investit nimic în Şcoala nr. 41. Când am văzut că am primit finanţarea ne-am bucurat foarte mult şi nu ne-am imaginat că un deputat poate face aşa ceva. Am mers pe încredere, neştiind nici care erau preţurile care se practicau la asemenea aparatură”, a declarat Elena Diaconu.
Reţeta succesului se repetă
Aceeaşi reţetă s-a folosit şi la Colegiul de Alimentaţie şi Turism „Dumitru Moţoc”. Conducerea colegiului a fost contactată tot de Mircea Bivol, care îl însoţea pe Mihail Boldea ori de câte ori acesta vizita şcoala. Aici suma a fost de trei ori mai mare faţă de cea de la Şcoala nr. 41, unitatea de învăţământ primind trei facturi a câte 49.859,56 de lei.
Mircea Bivol a fost cel care a informat, în noiembrie 2010, conducerea şcolii că se vor monta camere de supraveghere şi geamuri termopan cu bani obţinuţi de Mihail Boldea special pentru colegiul lor. Pe acelaşi principiu, Bivol a indicat şi trei oferte ale firmelor deţinute de prietenii deputatului. „Noi nu am ştiut preţurile, mai ales că cele trei firme aveau oferte foarte apropiate. Ne-am imaginat că aceasta este piaţa. Cine să se priceapă la aşa ceva?”, declară fosta directoare adjunctă de la „Moţoc”, Emilia Pleşa, cea care a fost desemnată de consiliului de administraţie al şcolii să monitorizeze execuţia, recepţia şi verificarea documentaţiei, inclusiv semnarea contractului pentru lucrărilor.
Firma Red Office Clean a subcontractat şi aceste lucrări şi apoi şi-a acoperit în contabilitate diferenţa de bani cu ajutorul unor facturi fictive.
Vom reveni şi cu alte exemple de astfel de "afaceri". (Teodora Miron, Roxana Artene Penciu)
Cum s-au lăsat păcăliţi directorii
Cum a reuşit clanul Boldea să înşele nişte oameni care au totuşi ştiinţă de carte şi care chiar conduc nişte şcoli este întrebarea pe care am pus-o câtorva cadre didactice.
Lidia Antoniu (vicepreşedintă SIP): „Cred că bucuria de a primi nişte fonduri care să acopere nişte probleme stringente ale şcolii i-a determinat să fie neatenţi la ceea ce semnează. Au crezut că politicienii sunt de bună-credinţă, aşa cum sunt, de regulă, oamenii şcolilor. Toate aceste chestiuni politice nu ar fi avut succes, dacă şcolile ar fi fost finanţate corespunzător, dacă s-ar fi acordat acel 6 la sută din PIB stipulat de lege. Subfinanţarea cronică a şcolilor a dus la această situaţie în care directorii au putut fi păcăliţi. Banii ar trebui să vină dinspre instituţiile statului, nu de la politicieni. Rolul acestora este să facă să funcţioneze instituţiile statului, nu să se substituie lor.”
Laura Marin (inspector şcolar general): „Nu cred că directorii au pregătirea necesară pentru a descoperi dacă preţurile unor astfel de lucrări sunt mai mari decât era normal. Noi am avut pe această temă control de la Curtea de Conturi la ISJ, prin care mi s-a cerut să trimit auditul în şcoli să verifice dacă s-au încheiat contracte, sau dacă s-au plătit banii fără să se execute lucrările. Nicăieri nu s-a întâmplat aşa ceva. E bine că se anchetează această problemă şi că se vor descoperi vinovaţii. Dar ştiu că directorii îşi doresc foarte mult să facă ceva pentru şcolile lor, de aceea s-au bucurat pentru banii primiţi şi n-au îndrăznit să refuze. La cât de puţine investiţii se fac în şcoli, nu şi-au permis să cântărească prea mult situaţia. (Roxana Artene Penciu)
