De obicei, luna decembrie aduce mereu în conştiinţa românilor ideea de unitate naţională şi de unire cu provinciile dispărute în urma tratatului Ribentropp-Molotov. Weekendul trecut, cotidianul „Viaţa liberă” a încercat să le ofere cititorilor o altfel de aborbare a acestei probleme. Am trecut graniţa, la Cahul, localitate aflată la doar şapte kilometri de judeţul Galaţi, pentru a vedea cum privesc etnicii români de dincolo de Prut această problemă.
Cifre care ne dor
De 1 Decembrie, absolut nimic nu anunţa că la Cahul se va sărbători în vreun fel sau altul Ziua Naţională a României. Niciun tricolor, nicio paradă, nimic. Cu o zi în urmă avusese loc o conferinţă la Consulatul român din oraş, pentru a sărbători 145 de ani de diplomaţie românească. În rest, nimic. Singurii care s-au mişcat cât de cât cu ocazia Zilei Naţionale au fost studenţii din cadrul Ligii Studenţilor din Cahul. La întâlnirea cu pricina, de-abia dacă s-au strâns vreo 20 de oameni, lucru destul de îngrijorător, având în vedere că numărul studenţilor ce vorbesc limba română, înscrişi la Universitatea Bogdan Petriceicu Haşdeu şi la extensia Universităţii "Dunărea de Jos", este de aproximativ 300. Totuşi, în cadrul acestei întâlniri am aflat şi explicaţia acestei apatii aparente. Conform lui Nicolae Dendiş, directorul centrului Pro Europa, nu mai puţin de 70% din populaţia urbană a Republicii Moldova ar fi vorbitoare de limbă rusă. Speranţa pentru unire, chiar dacă nu în sensul pe care îl înţelegem noi există totuşi: „Ar fi un lucru minunat ca în 2019, atunci când România va prelua preşedenţia Uniunii Europene, Moldova să semneze tratatul de aderare. Chiar dacă nu vom fi neapărat uniţi din punct de vedere administrativ, nu vor mai exista graniţe între noi”, a explicat acesta. „Nu ştiu câţi ani ne vor trebui totuşi pentru a scăpa de această mare dilemă: suntem români sau suntem moldoveni”, a spus şi profesorul Petru Botezatu.
Războiul din alimentară
Dacă în mediul academic lucrurile încep să se mişte, la nivelul străzii există mari resentimente vizavi de români. Spre exemplu, cumpărarea unui banal corn cu lapte, poate naşte reacţii nebănuite. Cerând într-o alimentară un asemenea produs, un client, uşor turmentat, s-a simţit imediat ofensat de accentul românesc. „Ce-i, bă, românaşule? Ai venit la Cahul să faci piaţa? E mai ieftin aici decât la voi?”, ni s-a adresat imediat omul. Astfel de reacţii nu sunt neapărat singulare. Ziua de 1 Decembrie nu a reprezentat pentru oamenii din Cahul decât o zi frumoasă de iarnă, în care au ieşit cu copiii în parc. În rest, unirea cu România pare ceva mai îndepărtată decât cea cu Rusia.
