Nu mai vindem, nu mai cumpărăm. „Toată lumea AŞTEAPTĂ”. Aşteptare – acesta este cuvântul de ordine în imobiliare. Blocajul este doar o consecinţă. Dacă până acum un an, ne alintam care mai de care că „vrem casa noastră”, că „merită să faci credit”, că…, în ziua de azi criza a clarificat lucrurile: fără mofturi, că nu avem de unde.
Cu toate acestea, preţurile apartamentelor scad binişor, închirierile abundă de oferte, iar terenurile se prăbuşesc la aproape jumătate din valoarea din 2008.
Creditele - punctul nevralgic al tranzacţiilor
„Vânzările sunt blocate”, explică Daniela Nisip, expert imobiliar în cadrul agenţiei Mediaplus:
„Preţurile, pe diverse categorii de apartamente, au scăzut cu 10-30 la sută, dar crescând euro şi preţurile fiind formulate în euro, această scădere nu se simte foarte clar. Toată lumea aşteaptă: cei care vor să vândă nu îşi permit să se grăbească. Cei care vor să cumpere preferă să mai aştepte, pentru că, evident, se presupune că vor urma alte scăderi. Cine se grăbeşte, taie la preţ, dar nu sunt tăieri importante”, detaliază Daniela Nisip.
Ce se mai aude pe sectorul creditelor oferite de bănci? „Din acest punct de vedere”, răspunde agentul imobiliar, „lupta nu este dinainte pierdută: oamenii renunţă prea uşor, fără măcar să aibă o discuţie cu băncile. Se gândesc că s-au înăsprit condiţiile de creditare şi nu mai fac drumul la bancă, pentru o informare completă.
Soluţii se pot găsi, dacă omul le caută. În principiu, este adevărat, creditele se obţin mai greu. Am avut clienţi care au recunoscut că nu mai pot face faţă ratelor şi care vor să îşi vândă apartamentul”.
Închirierile – pe val
Ce mai merge? „Merg închirierile, pentru că piaţa abundă de oferte”, spun agenţiile imobiliare. Astfel, în Galaţi, un apartament cu două camere, mobilat (după cum cer, în general, clienţii) poate fi închiriat cu 650 de lei, cele cu o cameră bucurându-se chiar de chirii cu valori sensibil mai mici.
„Problema creditelor este una majoră”, declară şi Florin Zugravu, agenţia imobiliară Capital:
„Creditele sunt obţinute de oameni cu venituri neafectate de criză, persoane din top-management. Am clienţi avocaţi care cumpără, chiar în condiţiile actuale, având un venit de 5.000 de lei pe lună. În schimb, am şi clienţi cu 2.000 de lei pe lună cărora nici o bancă nu este dispusă să le ofere credit.
Valoarea apartamentelor a scăzut evident, două camere în I.C. Frimu, care se vindeau până în vara anului trecut cu 230.000 de lei, acum au ajuns să coste 160.000 de lei. Un apartament în Mazepa, cu patru camere, care costa 100.000 de euro în 2008, acum costă 65.000 de euro şi nu îşi găseşte cumpărător”.
Minim doi, maxim patru ani de criză
Cunoscute ca având o valoare mult mai constantă decât a caselor, nici terenurile nu mai sunt atât de… stabile:
„Din martie, am observat o scădere drastică a preţului cerut de proprietari pentru terenuri. Vorbim de terenuri bune, în Galaţi, pe străzi ca Ştiinţei sau Cezar, pentru care, până în martie, au fost cerute preţuri cu aproape 30 la sută mai mari decât acum”, răspunde Florin Zugravu.
Când a început criza să se manifeste în Galaţi, în sectorul imobiliar? „Primele semnale de alarmă au apărut în lunile august-septembrie ale anului trecut. Mai târziu situaţia a devenit de-a dreptul dramatică. Au fost luni în care multe agenţii nu au făcut nicio tranzacţie şi au închis afacerea. În momentul în care timp de şase luni nu ai de muncă, normal că închizi. În fiecare săptămână vedem cum mai dispar una-două agenţii”, spune managerul Capital.
Nici viitorul nu se prezintă prea roz: „Piaţa nu îşi va reveni foarte repede. Optimist vorbind, poate în doi ani de zile lucrurile vor reveni la normal, dar perioada de criză se poate întinde şi până la patru ani”.
Gălăţeni, nu este de glumă! Când preocuparea noastră de bază este să avem ce mânca mâine, nu ne mai arde să cumpărăm valori pe care le-am putea achita peste 20-30-40 de ani.
Serviciul nu mai este sigur, salariul nu mai este sigur, valoarea leului nu mai este sigură. Ne place sau nu, concluzia generală este, din păcate, că ne putem lipsi de ceea ce nu este esenţial: proprietatea imobiliară. Şi nu întotdeauna această concluzie se dovedeşte a fi corectă.
