* Descoperă bombe, dar numai la comanda stăpânului său * „Este cu adevărat cel mai bun prieten al meu”, spune despre Ricky agentul DPIR Lucian Anton *
„Niciodată! Nu aş renunţa orice ar fi la el”, întăreşte agentul-şef din cadrul Departamentului Poliţiei de Intervenţii Rapide Galaţi, departamentul Pirotehnic. La doar trei ani, Ricky este un câine-lup perfect dresat să detecteze bombe, dar „poate detecta şi droguri, sau poate lua urma, dacă este antrenat în sensul ăsta”.
La Ziua Porţilor Deschise a Poliţiei, standul DPIR-ului (unde se află şi Ricky) este printre vedete: elevi de liceu, copii mici, bunici şi tineri se înghesuie să-l vadă (unii temerari chiar încearcă să îl mângâie) pe lupul care, exasperat de atâta atenţie, se ascunde după stăpânul lui…
Sânge albastru, de Sibiu
Nimic nu poate fi mai grozav decât ei – sub eticheta de „câine utilitar” se ascund adevăratele genii canine, exemplare capabile atât de performanţe în cadrul Poliţiei, cât şi de asistarea persoanelor cu handicap fizic.
La numai trei ani, Ricky ştie să adulmece bombele, dar şi… sentimentele: „Ştie dacă cel din faţa lui este trist sau fericit, pentru că noi, oamenii, ne schimbăm mirosul în funcţie de starea de spirit. Dacă simte că sunt supărat, imediat se retrage şi stă cuminte”, explică agentul DPIR.
Cum semnalează Ricky când găseşte o bombă? Latră?, întreabă curioşii adunaţi ieri în curtea Inspectoratului: „Nu latră şi nici nu atinge dispozitivul. Doar se aşază alături, lângă bombă şi noi ştim că a găsit-o. Nu are voie să latre, pentru că sunt şi bombe care se declanşează la sunete înalte şi nu are voie să atingă dispozitivul din acelaşi motiv”.
Este lupul pirotehnic un câine oarecare? „Nuuu, are mult sânge albastru în el”, râde stăpânul:
„Ricky provine de la Centrul Chinologic Sibiu, singurul centru de acest tip din ţară şi chiar din Europa. Are pedigree şi nu este castrat. În general, câinii ca el, dacă sunt sănătoşi – şi sunt verificaţi periodic la Centrul din Sibiu – pot activa în cadrul Poliţiei chiar şi zece ani. După pensionare, va rămâne al meu, avem posibilitatea asta. Acum doarme în padocul lor special – Ricky mai are un coleg-lup, puţin mai mare decât el.
Grade simbolice
„Dacă l-aş da, după ce iese din activitate? Niciodată! Este cel mai bun prieten al meu. Între stăpân şi câinele cu care lucrează se creează o legătură… nici măcar nu o pot explica, atât este de profundă! Am mai lucrat cu un câine, înainte de Ricky, şi după ce el a fost pensionat, am făcut o pauză de câţiva ani – nu am putut să iau imediat alt câine, este foarte greu”.
„Are grad în Poliţie?”, mai întrebăm. „Nu, ăsta este un doar un mit. Câinii utilitari nu primesc grade, dar era o vorbă, între cadre, acum mult timp, despre câinii de la Frontieră: ˝Ştii câtă armată are câinele acesta? Cum treci pe lângă el fără să-l saluţi? Ăsta-i căpitan!˝.
Neaşteptate, mângâierile copiilor îi ridică lupului urechile. Acceptă, la comanda stăpânului, să fie alintat ca o pisicuţă de apartament. Apoi, uşor îngreţoşat de atâta sentimentalism, se ascunde după agentul DPIR – „Am putea să mergem să căutăm nişte bombe? Te rog, te rooog…”.
