* Corespondenţă din Kiev, de la trimisul nostru special, Liviu Ghinea
Pentru prima dată în ultimele trei luni, Maidanul a luat o scurtă pauză. Duminică nu s-au mai auzit împuşcături. Nimeni nu a mai fost omorât. S-au auzit doar slujbele de pomenire, ţinute în amintirea celor căzuţi sub gloanţele şi bastoanele poliţiştilor. Şi discursurile. Atât cele ţinute pe scenă, cât şi cele din stradă. Maidanul însă a rămas în picioare. Nimeni nu a plecat acasă. Baricadele au rămas intacte. Şi vor rămâne atâta timp cât clasa politică din Ucraina nu se va conforma vocii străzii.
Artă printre baricade
Maria şi Anna sunt studente. Au 21 de ani. Trăiesc pe Maidan încă din primele zile ale revoluţiei. Au văzut bătăile. Au văzut morţii. Au făcut mâncare. Au împărţit haine. Într-un cuvânt, au făcut de toate. Duminică noaptea, fetele stăteau într-una dintre clădirile capturate de revoluţionari şi... pictau. Căşti, scuturi, bastoane. Orice.
"E un mod destul de plăcut de a ne omorî timpul. Băieţii au nevoie de o înfrumuseţare a echipamentului", ne explică Maria, care în viaţe de dinaintea Maidanului studiază la facultatea de petrol şi gaze. "Totul a început de la noi. De la studenţi. Nici nu ar fi putut începe de la altcineva. Noi suntem oamenii care nu au prins nicio secundă de comunism. Nu ne temem de aceleaşi lucruri de care se tem părinţii noştri, care au trăit toată viaţa sub talpa URSS-ului. Vrem o clasă politică schimbată din temelii. Vrem oameni care să se gândească la Ucraina. La popor. Oameni care să se teamă de un nou Maidan, dacă nu fac ceea ce trebuie", explică fata.
Anna, pe de altă parte, are o cu totul altă pregătire. Înainte de Maidan, se pregătea să devină profesoară de engleză şi de franceză. În momentul în care a stat de vorbă cu noi, Anna picta scutul unuia dintre membrii brigăzilor de apărare a Maidanului. "În 2004, ni s-a mai furat o revoluţie. Acum vrem să fim siguri că nu se va maI întâmpla acelaşi lucru. Nu vom pleca. Nu vom ceda", explică fata. "Nu credeam nici în ruptul capului că ucrainienii pot fi atât de uniţi. Nu credeam că pot vedea vreodată un milion de oameni într-o piaţă. Iată că a fost nevoie să se umple paharul, pentru ca întregul popor să se unească. Pentru ca politicienii să înţeleagă faptul că vocea noastră contează", a mai spus Anna. "În mod sigur, pe Maidan, Miliţia nu se va mai întoarce. Ne temem însă că, odată cu încheierea Jocurilor Olimpice de la Soci, Rusia îşi va întoarce atenţia către noi. Nu neapărat pe calea militară, cât pe cale diplomatică şi economică, şi vor încerca să omoare Maidanul cu bani", spune şi Dima, unul dintre protestatari.
O semilună printre lumănări
S-a spus că Maidanul ar fi o revoluţie ortodoxă, printre personajele sale marcante fiind şi preoţii. Printre monumentele ridicate ad-hoc în cinstea eroilor, printre milioanele de lumânări aprinse pe străzi, printre cruci, printre icoane, o semilună pare scoasă complet din context. Pe de altă parte, toţi revoluţionarii s-au obişnuit cu ea. Este semiluna de pe steagul azer, steag purtat peste tot de Ruslan Asadov. Ruslan a venit la Kiev încă din decembrie. Pe Maidan a făcut ce a ştiut el mai bine. A gătit pentru zecile de mii de oameni din piaţă. "Am venit aici pentru că şi la noi în ţară este dictatură. Am acasă soţie şi copil, dar nu puteam sta deoparte. Acum nu mai pot intra la mine în ţară să îmi văd familia. Casa o am în Baku. Dar nu pot să intru, pentru că sunt considerat dizident", spune azerul. "Am venit aici cu steagul, pentru că sunt sigur că autorităţile din ţara mea îl vor vedea şi poate îşi vor da sema că şi la noi se poate întâmpla un al doilea Maidan".
În timpul luptelor, bucătăria lui Ruslan a sărit în aer. Pentru Miliţie, oalele au reprezentat un punct strategic, ce trebuia eliminat. "Nu a mai rămas nimic din ele. "În fiecare zi găteam peste 500 de kilograme de mâncare. Asta este. S-au deschis alte bucătării", mai spune Ruslan.
Steagul azer nu este singurul steag străin de pe Maidan. Sunt steaguri ruseşti, poloneze, georgiene. Maidanul pare a fi motorul schimbărilor din întreaga regiune.
Săptămâna cea mai lungă
După lupte, după morţi, urmează o perioadă lungă de negocieri. O luptă a nervilor, între estul rusofon şi rusofil, majoritar, şi vestul naţionalist şi ucrainofon. "Dacă cineva vă spune că s-a terminat şi că puteţi să vă întoarceţi acasă, să nu credeţi o vorbă, este necesar să terminaţi treaba", a cerut Iulia Timoşcenko.
Parlamentul se va întâlni în această săptămână pentru a forma un nou guvern, după căderea lui Ianukovici. Tensiunile sunt uriaşe, deoarece pe Maidan luptă cot la cot susţinătorii mai multor partide. Având în vedere că scopul comun a fost atins, adică destituirea preşedintelui, rămâne de văzut dacă aliaţii de azi nu vor deveni inamicii de mâine.
Traducător: Nicolae Teletin
