Nu puţini sunt aceia care fac din furatul fierului vechi din combinatul siderurgic gălăţean un adevărat sport local. Cu toate acestea, riscurile asumate de hoţii care intră pe halda de zgură s-au limitat, până mai ieri, la a fi prinşi de jandarmi sau poliţişti.
Un dosar penal în plus sau în minus este cea mai mică grijă pentru oamenii al căror unic scop în viaţă este să se târască în praful roşiatic al Haldei, în căutarea unor fiare care se transformă în, poate, singura masă – şi aceea sărăcăcioasă, din zi.
Marţi, un gălăţean de numai 26 de ani a considerat însă că pierderea ambelor picioare este un preţ care poate fi plătit, în schimbul sumei mizere pe care ar fi primit-o de la un centru de colectare a fierului vechi. Tânărul s-a urcat pe banda transportoare din Combinat şi nu a mai putut fi luat de acolo decât pe braţe. Picioarele îi fuseseră aproape zdrobite.
Ce mai urmează?
Pentru Ionuţ C., în vârstă de 26 ani, cu antecedente penale, lucrurile nu stăteau altfel marţi, la ora 22,00. Tânărul mai intrase în Combinat, în căutare de fier vechi, aşa că, se pare, cunoştea drumul. Şi riscurile. Dar asta nu l-a oprit.
În timp ce traversa o bandă transportoare, aceasta a pornit provocându-i grave leziuni la ambele picioare. Un preţ imens pentru ceea ce ar fi trebuit să fie o excursie obişnuită, la furat.
Gălăţeanul a fost transportat la Spitalul „Sfântul Apostol Andrei” pentru îngrijiri medicale, iar poliţiştii fac cercetări pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care s-a produs evenimentul.
La ora la care scriem aceste rânduri, Ionuţ recidivistul se află internat la Chirurgie plastică, rănile i-au fost suturate, este conştient şi, din fericire pentru el, nu se află în situaţie de risc vital.
Unde trăim?
Plină de scandalul copiilor vânduţi în satele sărace ale ţării, de către proprii părinţi celor care au „nevoie” de organe, media românească nu poate întoarce capul nici în faţa a ceea ce putea fi catalogat doar ca un furt eşuat. În pragul colapsului, cu un Combinat care ar putea deveni muzeu şi un oraş care trăieşte sub aceeaşi ameninţare, Galaţiul nu ştie ce să facă cu un caz ca al lui Ionuţ.
Inconştienţa tânărului, şi ca el sunt mulţi, este tratată ca fapt divers. Vom fi gata curând să ne schilodim trupurile pentru o bucată de pâine? Ştie cineva câţi astfel de tineri ar putea face o muncă cinstită, dacă ar avea unde, în loc să-şi pună viaţa în pericol?
Vom fi puşi în situaţia de a scrie despre cei care se gândesc să se sinucidă pentru ca familiile lor să trăiască din asigurare? Vom uita că pentru ceea ce a fost odată simbol comunist în România – fierul, materia primă a celui mai mare combinat siderurgic din estul Europei – se plăteşte acum cu sânge?
Ionuţ şi alţii fără speranţă ca el, hoţi sau oameni cinstiţi, par a fi lăsaţi la voia întâmplării. Înainte de a zdrobi picioarele unui om flămând, aceeaşi bandă transportoare pare să ne fi zdrobit şi nouă sufletele.
Mulţi vor spune că hoţul a primit ce a meritat. Ce-ar trebui atunci să primească cei care au furat miliarde, nu o bucată de fier ruginit?
