* Directorul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, care este şi consilier local, şi-a rezervat locuri de parcare * Primăria nu vede, n-aude
Pentru cine are coşmaruri despre blocarea autovehiculului în parcare, de către alţi şoferi care îşi lasă maşinile aiurea, de astăzi există o soluţie: blocarea respectivei parcări cu o… barieră.
Şi ce dacă vorbim despre domeniul public? Şi care este problema dacă vorbim despre un abuz? Toate acestea sunt doar în teorie. În practică, se poate. Ne demonstrează asta existenţa, de peste 20 de zile, a barierei puse în apropierea Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi.
Barieră pentru o parcare civilizată!?
Pe la sfârşitul lunii martie, trecătorii de pe Domnească au văzut cu surprindere cum în faţa sediului Centrului Cultural Dunărea de Jos a apărut… o barieră. Obstacolul în calea maşinilor este amplasat chiar lângă peretele-televizor, o altă construcţie cel puţin ciudată a Centrului Cultural.
Deşi am sesizat apariţia barierei de cel puţin trei săptămâni, nu am atras public atenţia, în speranţa – deşartă, se vede treaba – că măcar unul din sutele de funcţionari publici, consilieri locali, aleşi sau pur şi simplu politicieni va sesiza situaţia absolut ciudată şi va lua măsuri…
Am stat de vorbă cu directorul Centrului Cultural Dunărea de Jos, Răzvan Avram, pe tema barierei. Care director tocmai intra cu maşina de serviciu, marţi, la ora 11.00, în parcarea din faţa Centrului Cultural, după ce a stat preţ de câteva secunde în faţa barierei, a claxonat puţin, după care una din cele două poliţiste comunitare a apăsat pe butonul unei telecomande, iar fragilul obstacol purtând stema judeţului s-a ridicat, elegant…
„Am luat decizia montării acestei bariere pentru reglementarea parcării în zonă. Se parcau maşini chiar dacă nu mai era loc şi astfel se blocau maşinile. Trebuia să cauţi apoi disperat şoferul, ca să îţi deblocheze maşina, că altfel nu puteai ieşi”, ne-a răspuns, deschis, directorul Centrului Cultural.
Răzvan Avram recunoaşte că nu a solicitat nicio autorizaţie de la Primărie pentru aşa ceva: „M-am interesat la ADP şi am aflat că nu e nevoie de aşa ceva”, spune, ca justificare, directorul.
Care, în afară de faptul că este directorul unei instituţii publice, se află la al doilea mandat de consilier local. Mai mult, este – ciudată ironie! – şi membru al comisiei de urbanism şi amenajarea teritoriului, lucrări publice, ecologice şi protecţia mediului înconjurător.
În această calitate, Răzvan Avram ar fi trebuit măcar să fi citit pe diagonală Legea 50/1991, „Biblia” lucrărilor de construcţii din România…
O realitate paralelă… cu bariera
Deşi nu are legătură decât „in extenso”, merită să precizăm şi alte câteva informaţii de la Centrul Cultural Dunărea de Jos. Asta, aşa, ca să ne facem o idee – dacă mai era nevoie – că la noi în ţară fiecare instituţie trăieşte în propria ei realitate…
După cum vă spuneam, bariera se află lângă panoul de beton în care se află încastrat ecranul unui televizor – marea mândrie a Centrului, pe care trecătorii pot urmări secvenţe din diverse spectacole folclorice. Bucata de zid – ridicată în primă fază ca şi bariera, fără autorizaţie de construcţie – a fost văruită, până acum, de numai… trei ori!
„Prima oară am văruit-o maro, dar am primit hârtie de la Direcţia de Cultură că trebuie văruită la culoarea clădirii. Aşa că am văruit-o roz, aşa cum este clădirea, după care am primit altă adresă de la Direcţia de Cultură să o văruim în alb”, ne-a explicat Răzvan Avram, cu aceeaşi sinceritate cu care ne-a vorbit şi despre barieră.
Şi, apropo de barieră, care credeţi că a fost unica reacţie din partea vreunei instituiţii publice după montarea obstacolului? O adresă, din partea aceleiaşi Direcţii de Cultură – extrem de grijulie se vedea treaba cu aspectul Centrului Cultural – prin care se solicită ca în parcarea Centrului să fie reţinut şi un loc de parcare pentru persoanele cu dizabilităţi…
Cât despre valoarea investiţiei, numai de bine. Directorul Răzvan Avram spune că nu ştie exact cât a costat înfiinţarea barierei, pentru că „era o investiţie prinsă în buget, anul trecut” (dacă este aşa, înseamnă că şi CJ, cel care alocă bugetul, a ştiut de această barieră şi a mai fost şi de acord cu ea?).
Şi apropo de bani, directorul Centrului Cultural spune că din cauza crizei financiare, de luna viitoare va renunţa la plata poliţiştilor comunitari (cam 10.000 de lei pe lună) şi va opta pentru montarea unui sistem de supraveghere cu senzori de mişcare şi camere video, investiţie care „probabil se va amortiza în jumătate de an”.
Primăria nu vede, n-aude…
Pentru cei care au pierdut şirul în noianul de informaţii, vă reamintim de la ce am plecat: de la îngrădirea, fără autorizaţie, a unui spaţiu public, a unui drum de acces, de către o instituţie publică, condusă de un consilier local, membru al direcţiei de urbanism.
Mai trebuie precizat că parcarea pe care bariera o „păzeşte” acum de furia şoferilor plebei care nu au ce căuta cu maşinile în faţa Centrului Cultural, este o parcare publică, amenajată de Primărie, cu bani de la bugetul local. Mai mult, zona delimitată de barieră este şi zonă de acces către blocul A 1.
Dar chiar şi fără a fi zonă de acces, tot rămâne de poveste cum într-un oraş european se poate bloca un drum numai aşa, ca să existe locuri de parcare pentru anumite persoane (asta şi în condiţiile în care poliţiştii comunitari îi amendează în dreapta şi în stânga pe toţi şoferii care îşi parchează ilegal maşinile, din cauza lipsei locurilor de parcare!).
Întrebat, primarul Dumitru Nicolae ne-a spus că nu ştie de acest lucru, dar a promis că se va interesa. Acelaşi răspuns l-am primit şi din partea viceprimarului Nicuşor Ciumacenco, care a adăugat că „aşa ceva nu se poate teoretic! Nu cred că există autorizaţie pentru aşa ceva. În condiţii normale, dacă ai solicita aşa ceva, ar trebui să te adresezi Direcţiei de Urbanism, direcţie care trebuie să se consulte şi cu Direcţia Gestiunea Patrimoniului”.
„Este adevărat, în Galaţi, Primăria a instalat nişte bariere – la intrarea în piaţa din Micro 19, sau la parcarea de la Casa de Cultură a Sindicatelor, însă acolo a fost decizia Primăriei, pe domeniul Primăriei şi vorbim despre parcări cu plată”.
Şi directorul Direcţiei de Urbanism, Ion Ardean, ne-a spus că „potrivit Legii 50, aşa ceva este un abuz şi se poate sancţiona cu o amendă de până la 100.000 de lei. Cine a făcut aşa ceva poate fi sancţionat şi de Direcţia de Patrimoniu, şi de Direcţia de Urbanism şi de Direcţia Tehnică”.
Deci, cadru legal avem, direcţii care să vegheze la respectarea sa, sunt, plus că avem şi amenzi prevăzute pentru aşa ceva. Problema este că legea nu se aplică tuturor – ia să fi fost vorba despre balconul unui necăjit de la bloc! - direcţiile nu ştiu de o astfel de situaţie, iar amenda, dacă va fi aplicată, va fi plătită tot din bani publici.
