Pe ritmul muzicii ieşite din corzile chitarelor şi intonând cântece patriotice, am pornit, alături de Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni (CSBB) din Galaţi, spre Alba Iulia. Tinerii de peste Prut, veniţi să studieze la Universitatea „Dunărea de Jos”, merg în fiecare an, cu tricolorul pe braţ, în capitala Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Prezenţa studenţilor din CSBB la Alba Iulia este mai mult decât o datorie patriotică, spun aceştia, întrucât trecutul istoric trebuie foarte bine cunoscut. „Proiectul „1 decembrie 1918” este iniţiat în anul 1996. Se fac 19 ani de când mergem organizat la Alba Iulia. Vom continua să facem acest drum de Ziua Naţională a României, până când ţara noastră va avea aceeaşi structură teritorială ca acum 97 de ani”, ne-a declarat Vlad Moraru, vicepreşedinte al CSBB Galaţi.
„Toată ţara-i la Alba!”
La Alba Iulia nu erau olteni, moldoveni, munteni sau ardeleni, ci doar fii ai aceleiaşi ţări. Nimeni nu te căuta la port şi nici nu-ţi analiza accentul. La Cetatea Alba Carolina sau pe străzile Bălgradului oamenii din toate colţurile ţării se simţeau mândri că sunt români. Pesemne, sărbătorile naţionale cad cu tronc la inimă şi şterg din memoria omului toate ofurile. „Sunteţi din Bucureşti?” – mă întrebă zâmbitor un bărbat îmbrăcat în suman şi cu un clop pe creştet. „Nu, de la Galaţi” – i-am răspuns. „Ia uite! Toată ţara-i la Alba!”, exclamă bărbatul. Într-adevăr, câteva mii de oameni din toată ţara sărbătoreau, pe-acelaşi petic de pământ, o zi semnificativă pentru toţi românii. În horele jucate în faţa fortăreţei cu bastioane de tip Vauban, monarhiştii, unioniştii, membrii de partide şi simplii cetăţeni îşi dădeau mâna fără reproşuri. După pasul mai mult sau mai puţin apăsat îţi dădeai seama din ce zonă a ţării este românul de lângă tine, iar în asta consta magia horei Unirii.
Ceremonial de mare anvergură
În inima României, de 1 decembrie, istoria îşi spunea cuvântul. De Ziua Naţională, la Alba Iulia, sărbătoarea este trăită altfel. Ceremonialul, organizat ca la carte, parcă îi îndeamnă pe români să devină mai buni şi mai toleranţi. În jurul orei 9,00 era deja forfotă pe străzi (un motiv în plus de bucurie pentru vânzătorii de eşarfe în culorile drapelului naţional şi de steaguri tricolore). Deşi frigul îţi îngheţa până şi măduva oaselor, oamenii aşteptau, cu sufletul la gură, depunerile de coroane la busturile Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, dar şi la statuia voievodului Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei, Mihai Viteazul. Totodată, evenimentul a fost marcat de o extraordinară paradă militară, cu peste 1.200 de militari şi 60 de mijloace tehnice de luptă, inclusiv aeriene.
Să nu învârtim hora în neştiinţă
Acum 97 de ani, grătarele şi târgurile nu existau. Tocmai de aceea, astăzi, este esenţială valoarea simbolică a zilei de 1 Decembrie. Marea Unire din 1918, pagină sublimă a istoriei româneşti, care a dat naştere Zilei Naţionale a României, este o faptă istorică a întregii naţiuni române. Victoria Antantei ne-a dat Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne-a dat Basarabia. „O biruinţă o exclude pe cealaltă”, vorba istoricului român Florin Constantiniu. Poate că Marea Unire este cel mai pertinent exemplu atunci când vorbim despre voinţa naţiunii române, care, din păcate, adesea se complace în egoism şi nepăsare.
Foto Ruxandra Podlisnic
