* O pomenire după 155 de ani! *
În iulie 1854, Sulina, bastion al puterii ţarului, care stăpânea gurile Dunării, a fost trecut prin foc şi pară de englezi – a ars totul! Trei săptămâni de foc, două atacuri şi înmormântări.
Nava „Scuipă foc” – Spitfire şi echipajul ei a atacat pe 8 iulie garnizoana căzăcească şi grecească şi a învins-o, cu pierderi de ambele părţi, nefiind cruţată nici o parte a populaţiei. Pe 17 iulie se trăgea cortina peste oraşul complet distrus…
Exact peste un secol plus 55 de ani, la Sulina era evocat evenimentul, prin strădania unui gălăţean şi cu ajutorul forurilor locale. Căpitani, mateloţi şi istorici englezi ori francezi, care au aşezat în istoriile lor bătălia la loc de cinste, ziare îngălbenite, roase de un secol şi jumătate, au fost strânse de cercetătorul gălăţean Tudose Tatu într-o carte despre oraşul, oamenii şi întâmplările de atunci.
Cartea sa a fost lansată la Sulina, la 155 de ani de la sângerosul eveniment, ocazie cu care a avut loc şi o slujbă de pomenire a sufletelor celor pieriţi atunci. Trebuie să recunoaşteţi că este un lucru mai puţin obişnuit…
Egalitate în moarte; pentru sufletele învingătorilor şi învinşilor…
Sala de festivităţi a Primăriei Sulina a fost plină în seara de 17 iulie 2009. Erau de faţă viceprimarul Sorin Popa (primarul Aurel Dimitriu, care a pus atâta suflet la reuşita evenimentului, nu era în oraş), directorul sucursalei BCR, Ionel Bondar, şeful Căpităniei Portului, consilieri locali, părintele Vasile de la catedrala ortodoxă „Sf. Nicolae” din oraş, preoţi de la biserica grecească, şefa comunităţii elene şi vechi familii greceşti, copii de la un centru de plasament – vreo 50 de suflete, numai ochi şi urechi!
Au vorbit despre autor şi carte bibliotecara Ilinca Mihăilă, cercetătorul istoric şi prozatorul gălăţean Dumitru Săndel. Autorul a vorbit despre eveniment şi au urmat multe întrebări, în special de la preoţi, care erau interesaţi să reconstituie trecutul credinţei sau vechea cartografie a zonei. S-au împărţit autografe.
Tot în sala Primăriei a fost ţinută şi slujba de pomenire a celor pieriţi acum un veac şi jumătate… „Nefiind englezi, ci doar români de Dunăre de Galaţi, am făcut şi noi ce-am putut în anul de graţie 2009, luna florar, ziua 9 şi am terminat de alcătuit după multă trudă şi ani de căutări această poveste adevărată”, scrie în finalul cărţii autorul, folosind pluralul majestăţii.
Cartea, „SULINA Asalturi însângerate” – Editura Sinteze Galaţi, 2009, plină şi de desene şi fotografii de epocă este dedicată „căpitanului Hyde Parker, lui Aspro Vello Maltezul şi locuitorilor Sulinei trecuţi la cele veşnice în zilele de foc amintite”.
În fotografie, farul din Sulina… „monument cu istoria construcţiei falsificată”: e construit de ruşi, nu de Comisia Europeană a Dunării, spune Tudose Tatu
