Dacă era construit din metal, ar fi ajuns probabil la fier vechi. Fiind din lemn, mai mult ca sigur că va ajunge la lemne de foc. Construit în anul 2004, cu un buget exorbitant pentru acea vreme, de aproape un milion de lei, Pânzarul Moldovenesc zace uitat de toată lumea într-un colț al șantierului naval, pe malul fluviului pe care ar fi trebuit să plutească maiestuos, aidoma unei corăbii de pe vremea lui Ștefan cel Mare.
Am zărit Pânzarul întâmplător, zilele trecute, în timp ce participam la lansarea de către Damen Galați a unei nave pentru marina portugheză. Respectiva navă a fost lăsată pe apă în docul uscat al șantierului, iar noi, presa, am primit permisiunea să o vizităm.
Am urcat până pe puntea superioară, iar de acolo, de sus, am văzut și Pânzarul. Stătea „chircit”, mic și neînsemnat, undeva pe malul Dunării, la umbra unei macarale de zeci de metri înălțime. Era singura umbră de care avea parte, câteva ore pe zi. În rest, soare, vânt, ploi, viscol și ninsori - de nimic din toate astea nu a fost ferit Pânzarul în ultimii ani.
De o parte, un mastodont nou-nouț, care, complet echipat, costă peste 100 milioane de euro. De cealaltă parte, o corabie din lemn, o metaforă, al cărei preț, transpus în banii de astăzi, a fost de circa 200.000 de euro. Mastodontul, „portavionul de drone”, va pleca în probe de mare și apoi, complet echipat, va intra în zestrea militară a Portugaliei. Metafora, corabia din lemn, va continua să suporte „proba” intemperiilor, uitată de toți, la malul Dunării. Va continua să moară, încetul cu încetul, până când lemnul din care este construită va putrezi de tot. După care, Dumnezeu cu mila!
Pânzarul Moldovenesc s-a vrut o copie a celebrei corăbii comerciale de pe vremea lui Ștefan cel Mare. „Născut în vremuri electorale, în 2004, lansat la apă și sfințit într-o impresionantă festivitate care a marcat împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, Pânzarul Moldovenesc a făcut pluta pe asfaltul Falezei și a "navigat" mai mult între Consiliul Județean și Centrul Cultural, instituții care și l-au tot plasat una alteia, sub motivația că n-au bani să-l întrețină”, scria „Viața liberă”, în iulie 2016.
Oficialitățile gălățene de la începutul anilor 2000 și-au dorit ca Pânzarul să plimbe pe Dunăre delegațiile străine care vizitau Galațiul, ba chiar să participe la sărbătoarea Zilelor Dunării de la Viena. În loc de asta, replica la scara 1:1 a unei corăbii din flota comercială a Moldovei ștefaniene s-a uscat pe Faleza inferioară a Dunării, acolo unde a fost expus la început. Și tot acolo, absolut jenant, a fost lovit într-o iarnă de o mașină de gunoi, care l-a avariat iremediabil.
Și-așa a început declinul: a fost dus în șantierul naval, pentru reparații. În 2011, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, administratorul de la acea vreme al acestui bun aflat în patrimoniul privat al județului Galați, a încredințat Pânzarul Asociației Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, care urma să se ocupe de conservarea, recondiționarea și evaluarea lui, pe baza unui Acord de exploatare „în comun” valabil până în 2021. Deși, practic, nu prea plutise, Pânzarul trebuia deja să intre în reparații capitale.
Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Singurul lucru care s-a schimbat este că, la 15 ani de atunci, Pânzarul este „actor principal” într-un proces aflat pe rolul instanțelor de judecată.
Cam asta e soarta metaforelor în România.
Citește și
ABSURD DE GALAȚI. Autoritățile județene au ”pierdut” urma PÂNZARULUI
Citește și
Investiție lăsată de izbeliște! PÂNZARUL MOLDOVENESC, naufragiat pe apele politicii
