Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie. Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare să facă "homo sapiens" din verdele fost dominant, fără de care nu se poate. Şi, tot la fel, ce a făcut şi ce face (mai tânărul şi mai "inteligentul" nostru contemporan) ...

Cu mâinile uscate văd salcâmii cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos... zici că-s vioare... nu-i aude nimeni din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos! Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri! Vibrarea noastră-i ruginie-n toate, câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos... şi lebedele cântă, vor să plece din ist vaca ...

Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în trup de măceş. Dacă ai o sută de ochi, te convingi că-i leit Serghei Esenin, "ultimul poet cu satu-n glas", romanticul devastator, care i-a mâncat nopţile şi z ...

Am stat pe cal, cu inimă de piatră, şi-am rătăcit departe, până când era să mor în mijlocul căderii, dar m-am izbit, cu bine, de pământ!... Picioare frânte, răni adânci şi spaimă, aşa, să-mi amintesc, din când în când, că rătăcirea poate fi mortală dacă sunt prost şi calul nu e blând! Am stat pe cal şi l-am bătut mai tare decât îl bate soarta lui de cal... el alerga şi se gândea la mine: fereşte, doamne, bietul animal! Adun şi scad şi tac şi mi se pare ...

Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu sinusuri dulci, cu eleganţe rutiere. Apoi, drumul nu se grăbeşte, şi nici nu se opreşte. Continuă drept, drept tare, mai drept decât adevărul căutat şi reparat zilnic în Palatul d ...

pătrat înscris în cerc. cerc în pătrat. nimic în tot. sau invers. n-am aflat. ajung încet. merg pe ipotenuză. secanta la tangentă nu mă scuză. renunţ la eu. nu mai sunt eu... de mult. sunt surd la tu. nu pot să mai ascult cum stai cu eu(l) liniştit la soare. mă doare-n 3 şi 14. chiar mă doare. o rază. ce-i o rază?... (o săgeată din centru dusă până altădată)... ce-i altădată?... (un acum trecut şi un atunci înscris de scris pe scut. am diametru. ha! ha! ha!... (à ...

Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât acesta, dar să nu se intereseze nimeni de el, să nu ademenească pe nimeni, să nu fie cumpărat de cei bogaţi, ori să nu fie râvnit de cei săraci. Ăsta e gratis. Ai sau n-ai parale, nu te doare capul, nu-ţi ia nimen ...

Dacă mai vrei să înţelegi/ cum se sfârşeşte şi cum cade, vino încoace, nu-i târziu.../ dar e frumos!... ne/numărate ne/dumeriri stau mărturie/ (din răsărit până-n apus) la cum să fii pe astă scară:/ drept, ascuţit, scalen, obtuz... la cum să urci, dacă urcare/ nădăjduieşti şi crezi că poţi când ştii şi vezi un fel de mână/ cum stinge razele în roţi, cum nimiceşte josul/susul,/ smulgând fuştei după fuştei... cum se întunecă-n afară/ (dar şi-n adânc) sp ...

M-a "uscat" ploaia asta. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e...Nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de cauze mai înalte, dacă demnitatea poate intra în legătură cu ura. Iată, peste drum de biserică se află un garaj. Un garaj deschis toată ziua. Chiar şi noaptea, deseori. Şi, în faţa ga ...

Uite, ca o lance vine, ca o lance vine spre mine, ca o lance aruncată de Dumnezeu... (nu mă poate ocoli, n-o pot evita)... vai de oasele sufletului meu! Se apropie, o aud zbârnâind, şi o aud zbârnâind, însă n-o văd cum arată... (o ştiu din cărţi cu poveşti şi poezie)... vai de carnea mea minunată! Stau liniştit ca un obuz viu în Marele Război de Apărare a Limbii Române... cred că merit... (cu vârf şi îndesat)... ultimul cuvânt care rămâne! Gata, văd lancea, o sim ...