Mă duc niÅ£el să-mi încarc bateriile în biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", aflată în Micro 17, al cărei preot-paroh, domnul Mitică Luca, mi-a fost coleg de Åžcoală Generală, cea mai serioasă instituÅ£ie din istoria învăţământului pe meleagurile covurluiene, ÅŸcoală condusă foarte mulÅ£i ani ÅŸi foarte bine de către directorul/învăţătorul Ioan Răşcanu, al cărui tată nu a fost altul decât celebrul preot Victor Răşcanu, odihnească-se în pace ÅŸi fie-i Å ...

Vara asta era cât pe ce să treacă neobservată. Dar (noroc de căldurile care ne-au adus aminte că suntem în stare să băgăm Pământul în Mormânt) am observat-o pe îndelete, cu vârf şi îndesat, pe săturatele, da!? Îmi place să cred că fiecare muritor a simţit pe propria-i cocoaşă ce însemnează un pui de tsunami termic, un avertisment dur şi foarte serios, adică. Se cunoaşte cine nu a simţit. Nesimţitul, da? El, nesimţitul, chisoleşte şi distruge tot ce e verde. Ind ...

Obişnuieşte să conferenţieze în fiecare duminică, după utrenie. Are înălţime aproape mică, motiv pentru care se urcă pe un scăunel cu trei picioare (sfânta Treime, nu?... şi ca să-l vadă ascultătorii, da?) şi începe să vorbească frumos, cald, molcom, româneşte (cu accente moldave), pur şi simplu, nu pentru prosternare, ci pentru înţelegere şi pace şi iubire. La ultima conferinţă, a invocat Logosul (Logosul Sfânt, cum zice poetul Ioan Alexandru) şi l-a prezentat p ...

Sunt în trenul care hodorogeÅŸte spre Bârlad. Merge încet ÅŸi sigur. Parcă circul cu melcul. E bine în tren. Nu-i aglomerat. Pe canapeaua din faÅ£a  mea stă o blondă lungă ÅŸi deÅŸirată. Zici că-i scară. PoÅ£i să te sui (pe ea) la cer. Are ochi mari ÅŸi frumoÅŸi ca două crizanteme. O cercetez. O mângâi de la distanţă. O cotrobăiesc. O măsor. O perforez tare, cu ochii, să-mi rămână pe retină. ÃŽi place. Fiindcă zâmbeÅŸte. Dar dacă zâmbeÅŸte fals? Ce enigmă cu pic ...

Intru-n biserică să-mi fac vreo două cruci, s-aprind vreo două lumânări, să bat vreo două mătănii, să schimb vreo două vorbe cu vreo două babe smerite, să arunc vreo două priviri pe pereţi, să văd vreo doi habotnici cu tămâie la vedere şi cu briceagul sub haină, să văd vreo doi părinţi cum cred în "minuni" şi cum se chinuiesc aiurea să scoată prostia din scăfârlia odraslelor scăpate de sub control...Ehei, câte asemenea "sfinte doimi" îngenunchează la picioarel ...

Tunelul timpului mă obsedează! şi mai ştiu, domnule doctor, că viaţa fără abuzuri este searbădă, flască şi penetrabilă ca o mămăligă! şi mai ştiu că longevitatea nu mai ţine de Sofocle sau Euripide, nu mai ascultă de proverbul "ce ţi-i scris, pe frunte ţi-i pus!"...Dar nu mai ştiu, domnule doctor, de ce Arhimede a fost ucis când a rugat/strigat "noli turbare circulos meos!", de ce Eminescu nu a murit la un spital de sănătoşi, de ce salonul în care s-a prăpădit Nich ...

Tunelul timpului mă obsedează, domnule doctor!... Inima?... o mai aud şi acum, dar nu pot măsura tensiunea ghimpată, care se înghesuie în artere, ca muritorii şi nemuritorii în mijloacele de transport!... (mai târziu, a venit femeie/sepia... şi mi-a lăsat, drept suvenir, un ocean de cerneală şi o imagine în alb şi negru, halucinantă!)... Apoi, direct proporţional cu mofturile "dregătorilor" de peste tot şi de aiurea, şi invers proporţional cu scăfârlia mea şi cu temperam ...

Domnule doctor, tunelul timpului mă obsedează. Desigur, ştiţi că sunt "amendat" pentru încălcarea regulilor de circulaţie prin acest tunel infinit. Este o "contravenţie" neconvertibilă în bani. Drept urmare, cauţiunea nu figurează în Constituţia lui Asklepios. Execut "pedeapsa" în salonul-închisoare şi sunt tratat ca un "deţinut" politicos, într-un regim democrat cu sare, fără regim alimentar. Mănânc lapte comun din punct de vedere gramatical, fără să ştiu sigur dacă ...

Sunt pe coclauri, într-un sat din Vaslui, la o înmormântare. Trebuie să vină popa. Unii îl aşteaptă mai repede. Alţii îl aşteaptă mai încet. Unii dau telefoane în ceruri. Alţii dau telefoane în pământ. Unii se uită la ceas. Alţii nu se uită la ceas. Tristeţile circulă la deal şi la vale, se întâlnesc, tac, lăcrămează, surâd cu smerenie, şoptesc vorbe bune sau vorbe în vânt. Trei câini mă latră vehement. Le sunt străin. Şi le zic aproape tare: staţi linişti ...

Vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă. Însetaţii şi blestemaţii de muzică săvârşesc ritualul împăcării până la capăt, zvârcolindu-se prin poezie, ca prin iubire... Şi se uită de sete, si se uită de vioară, şi nu se mai uită nimeni!... Mai degrabă, ar veni cineva, un altcineva, din ce în ce mai verde şi din ce în ce mai subţire, cu nuia de alun, şi cu mâini ca o roată dinţată şi albă, ca s ...