Sigur că da!...Culcat pe spate, în lanul de grâu, paiele mi se par că sunt înalte până la cer. Văd ciocârliile urcându-se şi cântând...şi coborând în braţele tăcerii şi în cuiburile pline cu triluri viitoare. Şi uite ce miros de splendoare şi pâine în verdele trecător spre galben şi foame! Şi uite ce aromă de viaţă fără sfârşit şi de moarte fără început! Şi cât de pură-i şi cât de simplă-i această deschidere spre necunoscutul de unde (se spune) că am ...

Cu şase luni înainte de plecare, începe să se pregătească de drum. Şi nu se pregăteşte oricum. Cu paşi înceţi şi mărunţi, puţin aplecat spre obrazul fin al cărării, merge la poartă, stă, se întoarce şi se uită la faţa casei pe care a lutuit-o cu mâinile mamei şi cu mâinile lui. Stă. Nu zice nimic. N-are cui. Şi, în ultima vreme, nici singur nu mai vorbeşte. Stă. Apoi, cum numai el ştie şi poate să fie calm, păşeşte diagonala ogrăzii şi se duce în fundul d ...

Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă Iarnă!... eşti frumoasă!...ce frumos ai început Simfonia unui Vis pentru Vioară, unui Alb pentru Pian ne/cunoscut!   Vis în alb şi Alb în vis peste morminte cu vii morţi şi cu morţi vii, fără sfârşit...!... Ningi curat...aud antume şi postume cum se suie-n cărţi şi-aşteaptă la citit!   Chiar s-aude glas de fiară la fereastră: plâns de lup flămând şi trist, pe care-l ştii de Atuncea, când...(şi el, şi Poezia)... se hrăneau cu mul ...

Pe marginea tăcerii, cu iarbă înclinată spre râpa din aminte, şi multă, şi adâncă, stau şi-mi îndes privirea cu sfărmături de păsări, cu foşnet de şopârle, cu somn şi visuri lângă trei sălcii scorburoase, bătrâne, date-n lacrimi printre copaci de unde vioarele mă cheamă să văd ce nu se vede, s-aud ce nu s-aude... cum viaţa intră-n moarte, şi viaţa se destramă, cum moartea intră-n viaţă, şi moartea se desface în ţăndări, şi se nalţă-n mireasă, deoda ...

Nici o şansă de linişte şi bun simţ în autobuze, indiferent de ora pe care ţi-o alegi să mergi cu acest transportor comun. Scriam, deunăzi, despre cum (nu) pricep nişte persoane să înveţe şi să aplice unicul fără de care nu se poate face nici o brânză în cest gregar supra/numit Societate. Bineînţeles, dumneavoastră realizaţi că-i vorba despre Respect. Acest sentiment aflat pe cale de dispariţie, mai ales în oraşul ăsta ferfeniţit de indiferenţa unui eterogen furibu ...

N-a citit nici "Moara cu noroc", dar nici "Păcală", măcar! Nici "Capra cu trei iezi"! Nici "Iedul cu trei capre"! N-a auzit de "Frumoasa din pădurea adormită", de "Pădurea din frumoasa adormită"! Nici "Te voi iubi până la sfârşitul patului" nu i-a trezit vreun interes! Cică n-are timp să citească! Şi, chiar dacă are, cică nu-l cheltuieşte pe citit beletristică! De fapt, tipu-i cvasi/analfabet! Analfabet cu şcoală, cum se zice-n poporul din jurul său! Foarte periculos, adic� ...

nici nu voiam să spun adio/ nici nu ştiam să strig torero cuvintele-mi ieşeau în cale/ să-mi răzvrătească ochiul crud apoi nu m-a durut tăcerea/ nici aşteptarea ta în zero în agonia unui ţipăt/ atât cât am necunoscut încet-încet ca o durere/ de care nu mai vreau să scap când în cristelniţă ursita/ mi-a dat de pururea trosc-pleosc învăţ să caut în tăcere/ şi-n vis cu inima la trap tot ce se pierde fără milă/ dar vreau să nu te necunosc şi desprinzându-mă de ...

Moto: "Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul.                                  Este sursa tuturor ştiinţelor şi artelor." (Albert Einstein) Pe calcar, caii cară indienii: lozinci vopsite în culori de pace...!... Săgeţile muiate-n mirodenii se ofilesc în tolbele sărace! Iar umbrele spinărilor plecate s-aruncă şi se sparg în canioane...!... Pe sânii coloradelor uzate vânează (ochi războinici) iguane! Şi cavalcada se � ...

Urăşte preoţii. Îi urăşte foarte mult. Îi urăşte şi-i blestemă. Şi-i înjură. Şi-i bârfeşte. Şi zvârle-nspre dânşii cu blasfemie. Cu noroi zvârle. Cu injurii de tot felul. Îi insultă-n gura mare. Pe stradă. În magazine. În autobuz. Să afle şi să ştie toată lumea că-i un duşman feroce al bisericii şi al celor care respectă rânduiala creştină, sacerdotală. De moarte îi urăşte pe popi. Şi pe administratorii acesteia. Chiar l-am auzit de mai multe ori ameni ...

Când ai văzut că nu mai am cuvinte şi stau pustiu la margine de sat, m-ai dat Ion de suflet la Uitare... de sufletul cuvântului m-ai dat!... Şi stau şi tac, şi tac şi stau... cum tace şi stă-n salcâm nimicul şi îmi dă tot ce a strâns din viaţa mea prea lungă... mai lungă decât moartea... ă! hă! hă! Şi-mi dă, şi iau, şi simt că mi se umple (încet, de tot) uitarea cu nimic... mai am vreo trei secunde-n buzunare, şi-n ochi mi-i gol, şi-n inimă mi-i frig! Mă strig ...