asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!? atunci, demult... la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tulburător, ...

Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul, cu incultura şi răutatea, cu iresponsabilitatea şi cu şmecheria! Dacă nu cu acestea toate, cu ce se ...

moare poezia n-astă ţară,cartea se aruncă la gunoi,nimenea nu vrea să mai asculte –dumnezeul a fugit din noi!şi s-ascunde – unde se ascunde?unde te ascunzi, tată înalt?crezi că veşnicia-i mai uşoară,dacă stai pe malul celălalt?crezi că ni se pare, fără tine,mai curat că ducem pe pământviaţa noastră silnică şi strâmbă?crezi că nu te credem pe cuvânt?vrei, cumva, onoruri militare?vrei slăvire? vino îndărăt!moare poezia-n astă ţară –şi în trup şi-n suflet ...

Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de oriunde, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc la tot pasul. Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi. Pur şi simplu, îi iei la întâmplare. Pe ipocriţi, tot la fel. Şi unii şi alţii se comportă şi rezistă � ...

cândurile tale-s trupuri plămădite/ chiar la rădăcina firului de grâu,/ unde ciocârlia mugureşte cânturi,/ mirosind a pâine până mai târziu,/ când porneşte zborul fără vro tocmeală,/ fără ostenire, de la cald la frig,/ ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri,/ ca o frumuseţe-a marelui nimic !!! cândurile mele-s amăgeli aflate/ chiar la rădăcina firului de mac,/ unde greierimea doarme şi visează/ vreme fără toamnă, vară fără leac,/ mirosind a lene, numărându ...

Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut puternic şi corect din/spre partea macră a L.P.D.F. (Lista Profesionistă a Dependenţilor de Friptură)! Un grup/sobor inutil de autorităţi a ...

E sâmbătă – pe apa-i milenară se duc iertări, păcate, tot, tot, tot: bune şi rele, sacre şi profane, şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare din calea apei sale – hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă, să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă – vi-i sete? vi-i şi frică, vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai – ştiţi că aiastă apă se re/varsă în iadul îngrijit de Adonai!? E sâmbătă – voi ştiţ ...

Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântănă?!...Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”...Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”...Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”...Adrian P ...

se apropie. din toate părţile se apropie. sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una. se apropie dinspre demonic? dinspre divin? nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!!! sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică. sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt. dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine. nu pot să fiu nici în/frânt şi nici între/rupt!!! sigur că nu. nu mă sperie această invazie. nu mă teme nici o furie, nici o măgulitură. pregătesc şi pâine şi s ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...