Eu n-am să-ţi aduc vreo ocară/ şi n-am să te-ntreb de ce minţi
când iadul mă duce-n ispită/ şi câinele latră la sfinţi!
Am gând foarte bun pentru tine/ când vii, dacă vii şi mai stai:
îţi spun poezii despre viaţă/ şi chiar am să-ţi dau nişte rai,
cât vrei, din văz/duhul grădinii/ cu măr şi cu şarpe-nţelept,
să-mi spui ce gust are păcatul,/ să vezi ce-nsemnează ne/drept,
să vezi cum se cade în lume/ - în lumea aceasta, de rând -
cum sunt şi nu sunt cumsecade,/ aici, în infern, pe pământ!
Aici - la cheremul cruzimii,/ ştiut cel mai simplu cherem -
aici stau şi-aştept, scăpătoareo,/ şi, dacă nu vii, te blestem,
dar n-am să-ţi aduc vreo ocară/ şi n-am să te-ntreb de ce minţi
când iadul mă duce-n ispită/ şi câinele latră la sfinţi!
