Sunt în staţia de autobuz, exact unde două străzi (Prelungirea Brăilei şi Oltului) "dau una-n alta, ca proastele", cum adevărat şi original compară şi grongăneşte poetul Mircea Dinescu. Sunt... (aşa cred, încă)... şi aştept paralelipipedul pe roţi, numărul 9! Dinspre unde trebuie să apară, se vede nea Ion Mutelcă. Vine agale şi lămurit. Mă salută. Îi răspund. Cică se duce la Primărie să (nu) rezolve niscai probleme vechi de douăzeci de ani. Cică s-a săturat de i ...

Nimic de zis - într-un acord minor şi-ntr-o secundă, Alfa şi Omega bolborosesc şi clocotesc şi spun tot ce n-a spus, în veac, Biblioteca tuturor celor Lumi care au fost ne/vertebrate şi ne/putincioase, ne/drepte, ne/atinse de blestem, ne/demne-n chip şi fel până la oase! [şi-abia-i la Început, când nu se ştie ce (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!] Nimic de zis - un dezacord minor, cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă, desprinde şi cuprinde tot ce (n)-au ştiut/avut s-ascundă, să ...

La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă, are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici bar ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os! De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi, s-aducă tot ...

„Pentru sănătatea dumneavoastră de fier forjat, consumaţi (ziua şi noaptea) trei virgulă paisprezece litri de lichid (apă?) şi mărşăluiţi (tot zilnic, pe lumină şi pe întuneric) tot atâţia kilometri (pătraţi?) prin oraş, prin păpuşoi, prin aer sau prin apă, pe unde aveţi ori nu aveţi treabă în Republica Voastră Nervoasă!”...Parcă aşa poruncesc ucenicii şi profesioniştii lui Asclepios, dacă vrem să nu ne ia Aia, Gaia, Cucuvaia...cum este alintată trimisa sp ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat, blândă şi dreaptă, într-o margine de sat... şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescut pentr-un mărunt necunoscut, arătătoare de la nord până la sud! Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi, ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi... şi te-ai nălţat şi stai mereu deasupra sufletului meu şi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu! A fost frumos, tulburător...şi ce frumos tu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos... a ...

Motto: "ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare/ trăim în timpul morţii tale/ ori poate numai ni se pare!// plecarea ta n-a fost plecare/ a fost aducere-aminte/ că suntem îngeri... fiecare/ murdar de flăcări şi cuvinte!" (Iolanda Cremene) POETULE, nu-ţi mai scărpina emisferele cerebrale cu mâna altuia! Doar ştii că în creierul mare ţi-ai zidit/înălţat o piramidă cu vârful în jos! Dă-i dracului de sfincşi plictisiţi de lene şi de timp şi de amiază! doa ...

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, poeta Luminița Mihai – gălățeancă și vânzătoare de ziare în Trustul de Presă ”Dunărea de Jos” – ne trimite un poem patriotic remarcabil prin mesajul adresat infrastructurilor și suprastructurilor omenești contemporane/actuale, cât și celor șleahte de partid și de stat, care nu (mai) au nici Patrie, nici Matrie, nici Dumnezeu, care alcătuiesc suma mizerabilă a jemanfișiștilor, trădătorilor, hoților, sperjurilor, nesimți ...

Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa! Şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi albaştri. ...

(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ, şi-n braţe...şi-n CUVÂNT îi caut LOC de LEAGĂN pe veci...din când în când (!)   (!) sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, aud şi văd Surpare continuă-n Cuprins, surp ...