Sigur că da! Hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu eternă, al acestor substantive comune, atât de mult visate, pândite, dorite, căutate, iubite, idolatrizate şi chiar sacralizate, culmea, nu de majoritatea femeilo ...

CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT o punte spre secunda următoare, o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea întâmplătoare, să pot ajunge noaptea lângă ea fiindcă ziua doarme, nu se vede, s-o şterg de praf și pulbere și scrum, poate mi-ajunge până la perete, până la uşa care s-a deschis mereu şi larg şi mult şi primitoare, mereu cu MAMA şi cu TATA-n prag: doi sfinţi scoborâtori din CALE-N DARE, doi călători care au fost şi sunt lumina mea de toamnă maje ...

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe prispă şi se uită la stele. Din când în când, ca să nu-i doară cuibarele ochilor, se privesc reciproc şi avantajos. El o priveşte cu irisuri verzi-amărui. Ea îl priveşte cu irisuri n ...

CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS la poarta celor şapte ani de-acasă - şi am bătut încet... şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui, când se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în pădurea deasă (!) CU LAPTE DE LA MAMA AM UMBLAT trei paşi încolo şi doi paşi încoace - aşa, încet-încet, depărtam de-un templu-adânc, de linişte şi pace, de făt-frumos, de zmeu şi de noroc, de şco ...

Ieşim. Păşim agale, cu paşi egali, măsuraţi, parcă. Linişte, deocamdată. Nimeni nu articulează o glasnică măcar. Fiindcă-i în afara cubului din sferă ori în afara sferei din cub. O cu totul şi cu totul altă lume. O lume ireală. Ori, mult mai bine zis, prea reală pentru noi, ceşti tuspatru căutători de verde pe uscat, ceşti naivi şi viteji învinşi ai Amăgirii: Vasile Cherpedin, Costică Prăpăd, Ion Mutelcă și Subsemnatul! Dar, cum a promis moş Ion Mutelcă, speră ...

pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică, dar se pălesc şi se sfărâmă când străbunul tău din Dacia te strigă !!! din vlaga ta s-au plămădit poeţi, s-au pus jurări şi lauri pe morminte, s-au răstignit părinţi, ...

Mascarada politică, economică şi socială actuală are rădăcini greu sau imposibil de scos din solul şi din subsolul Ţării pentru care unii şi-au dat viaţa şi moartea, iar alţii, acum, sunt în stare s-o închine l-alde Ilderim, viteji specialişti în rotule cu pilaf, inventatori şi purtători de rahat pe toate drumurile, gata oricând să-şi ia calabalâcul şi să vină să se roage cu iataganul în moscheea de-un hectar şi ceva, cât şi-au adjudecat „gratis” în oraşul-c ...

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci? nu am VIITOR, fără tine!/ nu am DUMNEZEU! nu am LEGI! nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz! sunt IERI din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai ...

stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede - e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete! când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi: ce trup bolnav!... ce suflet şui!... ce laşitate! cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate! când vrei să stai, te ia de mânecă... şi-auzi: acum să ieşi!... acum să pleci din întâmpl ...

Cinci ore şi cincisprezece minute am stat la colţul şcolii, dar zadarnic! Amanta de la frizerie nu a venit! Nici măcar nu mi-a scris cu cretă un amărât de "Adio, Casanova" pe stâlpul de iluminat publicul, înfipt chiar în locul cu pricina! Nici măcar nu m-a apelat prin telefon, să-mi spună că aştept aiurea, că m-am lins pe bot, că mi-am dat foc la valiză, că m-a tras pe dreapta, că o doare la bască şi la nu mai ştiu ce o doare de scrisorile mele ermetice, abuzive, hărţuit ...