Recunosc...e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”...dacă nu-s capabil ...

Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine...şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis???   Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarnă renghiuri şi ne/vrute despre cum abecedaru ...

Mi-a citit toate lucrările de control, însă nu mi-a pus nici o notă. Mi-a trimis un mesaj şi mi-a zis că nu mai are note, că le-a dat pe toate pentru tot felul de lucrări şi pentru tot felul de "repezeli semantice", cum scrie Nichita Stănescu. Însă, pentru ca să nu pic în balta cu depresii, m-a rugat să dau lucrare de control şi la ea. Chiar mă bucur şi chiar dau: "Aş putea să jur că-i cea mai frumoasă femeie din oraş. Aş putea să mor preventiv pentru mâinile sale înde ...

fluture şi flutură/ vise vi se scutură vi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouă cu tăiş de lună plină/ aripile prin grădină vi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoare de alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuia de urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mire de zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâre eu vă cer duminică/ silnică şi zilnică la plecaţii până-n zare/ după firea următoare când va fi să se întoarcă/ printre voi din lu ...

Cu acordul sfinţilor noştri (şi al părinţilor mei) catadicsesc să dau (şi la biserică) o lucrare de control. Sper să mă descurc, mai ales că popa (care-mi cere iertare şi se roagă pentru mine în fiecare zi, la fiecare slujbă) mi-a fost coleg de şcoală în timpul şi în vremea când chiar se învăţa carte, şase zile pe săptămână, când omul cu cretă şi catalog era serios şi respectat, nu făcea gafe şi compromisuri, nu zvârleau elevii cu biscuiţi şi cu bomboane dup ...

Aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva care merită cel mai frumos poem scris vreodată, care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică: un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă! Aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă de unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit, unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început, şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid! Aşa am crezut întotdeauna: cum nu exist� ...

E limpede: cu tăcerea-i complicat! Greu şi delicat de îndrăznit a scrie lucrare de control la Tăcere! Mai ales că n-am văzut-o niciodată! De auzit, am auzit-o, dar, de văzut, neam! Şi, totuşi, la o scormonire amănunţită prin măruntaiele memoriei, mi se pare că am şi văzut-o odinioară! Cam aşa cred că am văzut-o: "Merge să pască. Parcă nu ar merge să pască. Îmi arată doi ochi enormi, întrebători: de ce mergi cu mine? de ce nu stai acasă, printre cărţi? crezi că- ...

Ce turte minunate făcea mama, pe plită, descântându-le - nu poţi să n-o auzi cum pune de plămadă - făcea puţine, şi-ajungeau la toţi! Vorbea cu ploaia şi vorbea cu grâul, cu DUMNEZEU vorbea despre pământ, şi plămădea, şi frământa, sărmana, cele mai bune turte de oricând! Ş-acum o văd cum face semnul crucii pe aluat, să fie cu noroc, să crească negreşit - mă uit în zare ş-aud ş-acum cum turtele se coc! Ce gând curat şi simplu şi cât suflet a pus în pâinea ...

numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar: eu şi numărul prim, tu şi numărul par - eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi: tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi - eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” - ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic: nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreau să pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleau n-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori, unde încă mai stau saci cu multe candori, unde vin ce ...

Aproape demult, într-o iarnă care, pentru mine, n-a trecut, mă roagă frumos o femeie necunoscută să-i fac un om de zăpadă. N-o pot refuza. Nu mă pot face că nu mă pricep. Nu-i pot zice că nu ştiu de unde (se) începe şi unde (se) termină un trup şi un suflet de omăt. N-am mai făcut niciodată oameni de zăpadă. Şi nu am făcut nici din alte substanţe de unică folosinţă. Şi totuşi nu a durat mult. Fiindcă am avut un proiect. Proiectul aprobat, parafat şi semnat de meş ...