E iarnă. O văd cum zgreapţănă pe/la geamurile îngheţate bocnă. Vrea să-i dau drumu-n casă, că dârdâie. Nu-i dau. Că-i frig. Şi-n casă-i tot iarnă. Că n-avem căldură. N-am fost cuminţi. D-aia n-avem. Iarna, stau în casă, tremur şi dau lucrare de control la primăvară. Dau frumos, lizibil, fin, înclinat, elegant. Uite-aşa dau: „N-ai vrut să-mi dai măcar un lux din ochii tăi. La primăvară, mă duc departe, să mă bată în cap lumina celor sfinţi. Acolo, nu-i ace ...

din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă ne/aşteptata CLIPĂ a TĂCERII - cel mai frumos şi lung şi rar spectacol despre SUBLIM când PACEA nicăieri-i şi când IUBIREA celui de APROAPE şi-a celui de DEAPRTE nu-nsemnează decât un FALS în acte şi-n tandreţe, decât o AMĂGIRE „majestoasă”, iar TIMPUL des şi mult îşi pierde rostul, scrâşnind sub VEŞNICIA mincinoasă din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă sfârşitul vălmii cesteia barbare - e plină sala, dar mulţimea SUR ...

Pictorul acesta-i galben. Pictorul acesta-i din galben. Aurul de o mie de carate al Picturii Universale. Simfonie de galben. Galben uriaş. Şi până dincolo de al nouălea Cer. Nu?… Sigur că da!… Iată, întinderea aceasta de floarea-soarelui nu are margini în tablourile lui Van Gogh! Iată câtă destindere şi câtă ne/verosimilă candoare împarte şi desparte pentru ochiul născut şi educat să priceapă liniştirea şi tămăduirea! Numai un rău poate trece impasibil pe lângă f ...

Sigur că da! Cum să uit gara? Gara: loc al speranţelor, loc al despărţirilor şi al împărţirilor, loc al lacrimilor de bucurie şi de tristeţe, loc al săruturilor dulci şi amare, loc al uitărilor şi al aducerilor aminte, loc al eşarfelor şi al batistelor şi al braţelor fluturate în semn de revedere şi adio! Loc al sinuciderilor şi al tăcerii în sfânta nădăjduire că fluierul trenului anunţă o iubită, o amantă, o mamă, un tată, un prieten, o viaţă şi o moarte! Lo ...

ascultă-mă, ascultă-mă: PĂMÂNTUL/ abia mai suflă/ merge prin păcate,/ se-mpiedică, se strâmbă, nu aude,/ nu vede, se cu/tremură şi cade!// nimic şi nimeni nu se mai aşează/ pe drumul/ sensul proniei, trânteşte/ în gheara spurcăciunii tot ce-nseamnă/ cereşte, pământeşte, îngereşte!// toţi scuipă lutul care îi cuprinde/ pe-ai lor, pe-ai tăi, pe-ai mei, pe orişicine/ - dar ce blestem şi dezdumnezeire-i/ să credem că pământul ne-aparţine!// noi suntem ai ţărâ ...

Acesta este! Aceasta este! Aceştia sunt! Acestea sunt! Nimic în minus! Nimic în plus! Doar câte-o atingere de viaţă şi de moarte! Aşa, din când în când! Mai rar sau mai des! Funcţie de aportul fiecăruia la Mister! Funcţie de cât crede fiecare că nu poate fi altceva decât Personajul (mai mare sau mai mic, important sau banal) al unui Vis: visul cestui ori celuilalt Celest! Vis cu ochii închişi sau deschişi în In(de)Finitul Somn Universal! Somn egal cu Extazul şi Agonia din o ...

te rog...întoarce-te la mine/ şi spune-mi de ce ai plecat – de-atunci te-aşteaptă şi te strigă/ ţurca, şotronul lăcrămat, podul de piatră, baba oarba,/ castelul, leapşa, lapte gros, ascunselea şi alunelul,/ ileana, zmeul, făt-frumos, coarda şi bâza, titirezul/ – toate-s aici, triste...şi tac – deşteptul ţomanap, şi trânta,/ chiar şi banalul sfârâiac !   toate-s aici: prinselea, cercul,/ fazanul, roaba, păcălici, emancipatul ics şi zero,/ hârjoana printre licu ...

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus, tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus!   e mai deştept – nu am ce zice –/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos – cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos? cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor? cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor?   când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister, să fii o simplă efemeră/ lângă ...

Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, şi toţi îndrăgostiţii cădeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa! Şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai cu ochi albaştri...făcea o fântână, făcea două fâ ...

Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"...apoi, din ce în ce mai rară, dacă nu pe cale de dispariţie. Alţii, urlând din toate măruntaiele anatomiei lor inutile, mi-au spus ce suprafaţă are, cât de înaltă-i, cât de lungă-i, cine-i duce dorul � ...