(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere,cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere:dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă,să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă...că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duceun om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce (!)(!) mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale,mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la dea ...

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe Mihai Eminescu, „în zadar zice/arată dicţionarul ce-nseamnă laşitate şi teroare,/ umbra nesiguranţei/spaimei se întinde tot mai mare şi m ...

de ce nu-(ţi) citeşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) citeşti idiotul?pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul!părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună,toţi urlă că ziua-i murdară,/ toţi urlă că noaptea nu-i bună!de ce te repezi la icoane?/ de ce te răsteşti la cuvinte?scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte!de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii?ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ sugi sâng ...

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!//Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!//Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum pui ...

Se-ntoarce acasă odată cu luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...(ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă...(ce mare e luna în ochii pustii!)Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă...se uită în jos... şi se uită în sus...de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptăcu mâna întinsă-nspre cei care nu-s!O candelă veche se duce ...

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt... (firea ta scurtă)... prezintă mereu „ocupat”!Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai că ai lucruri/fiinţe mai importante decât mine! Ai promis că revii, însă te-am aşteptat în zadar! Şi chiar m-am pregătit mult şi bine, cum numai pentru nuntă se pregăteşte un mire... cum se pregă ...

Şi trece pe drumuri căruţa cu mere,adusă de-un cal şi-un sărac fără bici...nu cumpără nimeni şi nimeni nu cere...şi n-o să mai vină, vreodată, aici!La porţi ies mirese ca nişte garoafesfinţite cu lacrimi de mire moldav...s-aude aproape, aproape, aproapeun greier murdar de tristeţe şi praf!Ca două ţărance-mbrăcate într-una,ca două fecioare cu greieri în păr,răsare doar seara-mpreună cu lunas-adune potcoave şi urme de măr!Şi trece căruţa... şi-n toamnă se pierd ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

M-aş sinucide... moartea surâde foarte frumos...dar mă înving ideile lui tata...el a mers până la moarte şi înapoi, pe jos...şi a netezit cărarea luminii cu lopata!Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)filozofia şarpelui de (a)casă...iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins...şi nici nu fac lumină... şi sunt o umbră arsă!Şi vine (deodată) chiar timpul să alergşi să-l ajung (mai repede) pe tata...să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc...iar cântecul de leag ...

Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?... (am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră s-a dat peste cap de trei virgulă paisprezece ori şi s-a făcut zmeu de carne şi oase... aşa de mare i-a fost bucuria şi mirarea când l-am lăsat şi pe el să admire acest miracol cu frunze, flori, cuiburi şi ap ...