(!) vezi Raza ceasta? eu sunt Cercul ei, predecesor al ARIEI CELESTE, unde Concretul mişună Abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce Mirare tristă când văd şi-aud - JUR pe tot lungul meu!!! - că-n Univers... dincoace NU EXISTĂ (!) (!) vezi Cercul cesta? tu eşti Raza lui, predecesoarea Lucrurilor toate, care se ştiu şi care nu se ştiu ALCĂTUITE-NTRU ETERNITATE (!) (!) o Rază şi un Cerc - oare-i destul pentru Ne/Cunoscu ...

Sâmbătă, cam pe la ora şapte, când comandantul bisericii, parasimpaticul Ion Emil Batog, deschide poarta şi uşa şi calea, mă găseşte în pod, exact deasupra intrândului în naos, cam la trei metri deasupra locului pe care creştinii îşi aştern fruntea să (se) roage, să (se) mărturisească, să-şi ceară iertare, să se încălzească la straşnicele şi miluitoarele raze ale nimburilor de pe pereţi, ale sfinţilor pictaţi şi responsabili de tot ce se (mai) poate pe/trece î ...

(!) vreau să te văd... şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez - cu ochii mari, deschişi - în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum (n)-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ (!) (!) vreau să te-aud... şi nu pot să-nţeleg această sibilinică TĂCERE, nu pot să-mi şterg icoana ta din gând şi lacrima din punctul de vedere, mă învârtesc în cercul de mai s ...

Da, nene primar, locuim pe drumuri! Dacă nu crezi, vino şi te uită! Exact cum îţi scriam acum câteva zile, avem domiciliu mobil pe Oltului! Aici ne târâim zilele şi nopţile! Aici facem foame, suportăm "grija" celor care ne  "iubesc" ori primim înjurăturile celor care ne urăsc! De-a lungul şi de-a latul cestui domiciliu ne purtăm jigodia şi jaba, ne rugăm la Dumnezeul nostru şi ne hrănim cu speranţa că într-o zi veţi aplica legea aceea legată de noi! Nu numai voi aveţi ...

Cred c-ai auzit, dragă Marie: pentru tine sufletul îmi arde, tu mă mai des/cânţi n-această lume, dincoace de leagăn şi de moarte! Cred că ai văzut, dragă Marie, cum se-ntâmplă fluturele-n floare şi cum piere-ncet, încet, încet... pentru că nu poate să mai zboare! Cred că ai trăit, dragă Marie, ce înseamnă aşteptare-n gară şi nu vrei să crezi că nu mai vine şi că poate fi ultima oară! Cred că ai ştiut, dragă Marie... dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate: f ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/ turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la sfântul Ilie, să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparu ...

Fără milă, des(de)dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi - traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească Foamea la Gunoi! Mama lor murise sfâşiată/ de alţi Câini Flămânzi ca şi ai săi, când îi învăţa să se ferească/ de tramvaie şi de oameni Răi! Şi mă uit încet, cu Neputinţă,/ pe fereastra care dă la ei - căror Visuri îşi dădură Viaţa?/ căror Năluciri? şi căror Zei? Parcă ieri se gudurau la Lună.../ şi la Cer lătrau copilăros... şi Căţe ...

Sigur că da! Renunţ (şi în staţia de la CEC) să aştept şi să iau autobuzul! Cum să mă sui şi să înghit acelaşi aer cu ăştia, care-şi aruncă scuipatul şi mucii la întâmplare, care mânjesc teii (şi aşa schilodiţi de marii experţi ai Primăriei) şi murdăresc atmosfera cu prezenţa lor departe de igienă, dar şi cu educaţia lor frugală, cum zice filozoful Andrei Pleşu când se referă la plagiatorul Victoriei împotriva noastră? Consider şi cred că-i mai bine s-o ...

Mă reped şi strig zadarnic/... şi degeaba-i cânt întruna - văd că-şi pierde echilibrul,/ parcă dă să cadă-n plisc... ţine-l, Doamne, printre oameni/... ca el pasăre nici una nu-i mai singură... sunt gata/ - pentru cuc - orice să risc! Ce să-i dau ca să înceapă?/ ce să-i dau ca să nu moară? să-l aud măcar o ţâră?/ ce să-i zic? unde să-l duc? oare cine-i ştie leacul?/ ce mă fac . la primăvară . singur-cuc în teiul cesta?/ în salcâmul fără cuc? Cred că am s ...

A uitat să plece cucul.../ stă-n salcâm şi se usucă,/ şi-i tot cade câte-o pană,/ şi-i tot cade câte-un plâns – nu-i dă nimenea nici samă,/ nu-i dă nimenea nici cucă, să-i aline suferinţa/ (perspectiva) cu-ntr-adins!   Mi se face-aşa o teamă,/ şi o milă mi se face: dacă pică şi se sparge?/...nu-i mai bine să-l îngân? – şi încep să spun ca dânsul:/ cucu-ncolo, cucu-ncoace, pe o cracă veştejită,/ într-un vârf de tei bătrân!   Poate vede că nu-i singur,/ ...