Am să te văd, sigur că da... am să te văd chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd - am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-o să mai cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt! Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit, uitându-mă, uimindu-mă spre răsărit şi lăcrămând din când în când/ şi tot visând şi aşteptând să te înalţi din nou şi sfântă peste schit! Să te înalţi, să te opreşti noaptea, n-amiez, pentru odihnă şi mirare şi bote ...

Când Adrian Păunescu a scris "Iubiţi-vă pe tunuri!", cineva din sală, din ţară şi de dincolo de ţară a zvârlit o replică amară (cică) pe adresa unuia dintre cei mai mari poeţi ai contemporaneităţii de atunci, de acum şi din toate timpurile viitoare: "Nu putem, bardule de la Bârca, să ne iubim pe tunuri, fiindcă-i ruşinos, incomod şi neverosimil!"...Sigur că nu! Da? Ducându-mă (eu) pe la el...(când "era-n capul treburilor", cum zice Marin Sorescu despre cefalopodul Chur ...

Cum să ascund Iubirea când ceste Chire-mi cântă n-alean şi n-alinare, n-adânc de Clar/Obscur? când Nimfe şi Vestale mă strigă n-aventură, cum să-mi zdrelesc genunchii în faţa cestui Jur?   Văd zâmbetul sardonic şi pururi al Minciunii cum stă să pună gâtul Metaforei în Ştreang, văd şi aud Sfinţiţii aghesmuiţi pe Ziduri cum dau în cărţi şi-n zaruri...şi scuipă în Bigbang!   Chem umbra Chirei mele şi umbra mea departe de Jur şi Fals şi Spaimă...şi zic: răm ...

Sigur că da!...Vasile din Ţiglina IV scormoneşte gunoaiele civilizaţiei în fiecare zi. Să caute demâncare. Să nu moară flămând. Asta nu însemnează că vrea/trebuie să moară sătul. Cum să te saturi din resturile ne/menajere ale inteligenţei contemporane când (mai ales aici) concurenţa e susţinută necruţător, începând cu rromii noştri feerici şi "persuasivi" căutători de bidoane şi alte "surprize" mai abitir decât căutătorii de aur ai secolului 19, mai ceva decât ...

Porneşte Judecata!...El – Jur al Ne/Fiinţei, şi Pată a Luminii, şi Chior, şi Surd, şi Mut – dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd Viaţă lungă-n Iaduri şi Moarte-n Rai aud!)   Sinus pătrat de Zero-i un Cosinus de Toate?! – departe-s de Plecare, s-aproape sub Călcâi, vreau Dreapta plecăciune a Turnului din Pisa şi-nţelepciunea Strâmbă a Şarpelui Dintâi!   Cum să refuz Păcatul când Chire Chiraline îmi umblă-(n toiul nopţii) la Vis şi la Zăvor ...

Se poate zice că s-a scris mult şi bine/rău despre foame/foamete. Se poate zice că-i adevărată această afirmaţie. Se poate constata pe viu (şi pe mort) cât de impresionantă-i foamea în desfăşurare, cât de nesimţit şi indiferent e spectrul foametei, cât de fără orizont sunt cei săraci cu duh şi cei săraci fără duh...sau că orizontul acestora se reduce la un (singur) punct, acesta constituind punctul (lor) de vedere. Ion Creangă a păţit şi a scris: ruşinea ocoleşte, ...

Nu mă grăbesc, nu am Nimica de ajuns, sunt Lămurit fără-ntrebare şi răspuns: nu e nimic mai înalt/ şi-adânc şi grav, rece şi cald decât să ştiu Nimic în Plus, Nimic în Plus!   Nu mă grăbesc nici o Clipită, nici un Pas, nici înapoi, nici înainte – am rămas şi-o să rămân în urma mea,/ nu vreau s-ajung altă ceva: nu are Rost, nu are Farmec, n-are Haz!   Sunt Singular şi Captivat într-un Cuvânt, nu-s căutat, nu jinduiesc, nu stau la rând – sunt numai eu în ju ...

Autobuzul 9. Ora 9 ş-oleacă. Luni. Călători puţini. Muzică tare. Aşa vrea domnul/stimabilul de la volan. Monica Europei FM râde cu satisfacţie de gravidă-n luna a cincisprezecea. Râde aşa de tare, încât se dezlipesc şi cad de pe geamuri afişele cu mâncători de seminţe şi intelectuali de stadion. În autobuz, doi intelectuali studenţi mănâncă seminţe. Ce, numai aceia de pe geamuri? Mănâncă şi vorbesc tare, însă nu reuşesc s-o acopere pe aia de la radio. O femeie di ...

(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii – / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?)   (!) bat cer şi pământ – oare cine deschide/ când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide?/ când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul/ şi visului meu îi pro/pun prea(des)frâul?/ de ce să conjug „a muri” ş ...

Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici, pe la colţuri, prin diverse imagini/tipărituri de propagandă religioasă! Nu? Sigur că da! Aşadar, cât durează viaţa? Păi, cred că ştie oricine are habar ce înseamnă fe ...