Am auzit că vrei să-mi spui ceva ce crezi că mă încuie-n desperare, ceva care mă face să-l pocnesc pe domnul tău cu laba-n buzunare, cu capu-n traistă şi cu mersul strâmb, ca un sătul de tot şi plin de sine, libidinos ajuns în Guiness Book şi înţolit cu boarfe para/fine!   Am auzit că vrei să mă arunci la tomberonul importanţei tale, că vrei să mă închin domnului tău pe care mâine-l scot din balamale şi îl azvârl cât acolo – înţelegi? – să-i sară morga h ...

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum zice Eminescu, nu reuşeşte să atingă asemenea profunzime/înălţime, şi mai bine-ar fă studieze „Logica iepurelui în grădina de zarzavat”  şi „Rolul filozo ...

hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! – doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul meu şi taina ce mă leagă de scâncetul seminţelor divine!   hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! – mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare şi să mă duci de mână tocmai unde stă veşnicia ta tulburătoare!   hai, dormi încet, comoara mea de cârpă! – tu eşti răspuns la orice întrebare: lumina mea-i din somnul tău sub cerul umplut cu stele perpendiculare!   ...

Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei Lehamite, n-am de ales! Trebuie să urmez recomandarea psihologului Mihai Cărare, trebuie s-o urmez pe recomandata prietenilor mei! La urma urmei, o fi dânsa de cinci ...

(!) în moldova sunt de toate/ – [radiez şi zic solemn: ia uitaţi-vă mai bine,/ (vă conjur şi vă îndemn)] – sunt de piatră şi de clisă,/ de carton, de tinichea, de argint, de fier, de aur.../ şi hibride, şi sadea... dară sunt şi de ispravă,/ dară sunt şi de nimica – unele-ţi stârnesc respectul,/ altele-ţi dezleagă frica (!)   (!) eu sunt sclavul poeziei.../ şi nu cred că mi se pare, şi nu cred că am vedenii/ – iată ce desfăşurare de frumos şi pur şi simp ...

Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a reuşit s-o răscolească, să-i ude ochii galbeni, să-i pornească Emoţiile, să-i accelereze ritmul cardiac! Mă ia de mănă ca pe-un plod şi mă duce în apropierea unei cruci de granit, pe care v ...

(!) iar Luna care-ţi bate pe obraz când dormi cu Visul în/spre Veşnicie, e tot ce-a fost Frumos şi a Rămas din ce-am Descoperit că Nu (se) Scrie pe nici o Vreme şi pe nici un Timp, pe nici o Carte şi pe nici o Frunte – Talger de Aur, Linişte cu Nimb, Regină a seducţiei Rotunde (!)   (!) trece în Sus şi-n Jos, trece Încet, Plină şi Nouă, Singură şi Movă – mă uit şi mi-amintesc de ce tot Cred că nu se-ntâmplă nici o Catastrofă atâta Vreme şi atâta Timp cât sea ...

Sigur că da! Madam Sâcâială mi-ntinde palma, dar eu nu sărut mâni în public! Nu-i nici igienic şi nici politicos! Femeia se însemnează instantaneu, face o grimasă corespunzătoare, mă vâră-n terenul Neutru, la umbra unui monument funerar enorm şi-mi porunceşte scurt: „Citeşte-mi o poezie lacrimogenă, dacă vrei să te iert!”...Mă conformez şi-i cetesc încet „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni”! Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Mult zvon şi bucurie vibrează-n depărtare, la Grupa mititică, dar şi la Grupa mare – se bagă rătăcire la Casa de Nebuni, himere şi speranţe, sticleţi şi gărgăuni! Se bagă cu cisterna, cu graiferul se bagă acelor într-o parte, acelor într-o doagă, acelor duşi cu pluta, acelor care zic: io-s Domnul ăla mare, io-s Regele ăl mic! Se bagă echilibru acelor într-o roată, să le vibreze mintea ...

Sigur că da! Urmez povaţa psihologului Mihai Cărare, îmi telefonez prietenii cei mai apropiaţi, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd, şi ambii mi-o recomandă pe Maria Sâcâială, fostă Contabilă şefă în Atelierului de Vopsit Ciori, unde am lucrat şi eu între anii 2002-2006, ca expert/cotrobăitor Tehnic de Calitate! Cică madam Sâcâială e cea mai potrivită pentru Leac, poartă 55 de ani tereştri-n trup şi-n suflet, pantofi 44, rochii lungi şi strident imprimate cu mătăc ...