Cum ziceam miercuri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog...daţi-mi trei icre negre!"...Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte pe obrazul stâng şi se gălbeneşte pe cel drept, striveşte o muscă imaginară şi o muscă reală în palmele-i cât două graifere care nu mai cară cocs în Combinat, mă fixează cu ochii mari cât nişte cepe roşii, întinde membrele superioare spre mine şi huruie: "Dacă nu dispari în următoarele trei clipe, îl chem pe bărbatu-meu să te caftească!"...Trece verde prin mine. Încerc să mă repliez niţel, fac 3,14 paşi îndărăt, îmi evaluez traiectoria, şansele, unghiul şi posibilităţile de fugă/evacuare, mă uit peste umăr, la ieşire...şi înlemnesc: babele pasteurizate-s tot în uşă, tot împotriva intenţiilor mele, mai ales că lucrătoarea comercială chiar are la ureche "tableta" cât fundul de răsturnat mămăligă şi mă toarnă haiducului personal. Constat că-i bine să-mi iau tălpăşiţa cât mai repede, însă mi-i teamă că mă-mpiedic de cele două uitate de Dumnezeu în uşă, mi-i teamă că dau peste ele şi, doamne-fereşte, fac numai babe pe jos...şi n-am parale şi chef să plătesc exponate evadate de la Madame Tussauds!...Nu?
Exact când credeam c-am feştelit-o şi-am băgat-o pe mânecă, îl zăresc pe medicul primar doctor creştin specialist definitiv ortodox Vasile Morun, cum se subţiază şi se strecoară pe lângă "figurile" înfipte-n uşă. Intră cu greu, mă vede sfeclit în atac de panică, se apropie de mine şi mă strânge la pieptul său fumător, însă şi scăpător din prezumtiva şi posibila întâlnire contondentă cu haiducul iminent. Apoi, terapeutul zvârle ochii la femeie, o salută familial şi-o întreabă: "I-ai desfăcut domnului reţeta cu trei icre negre?"...Madam mă studiază mai calmă, parcă...îl studiază şi pe Morun, şi începe să mă servească: "Spuneţi, vă rog...le vreţi mai mari, mai mici, mai frumoase, mai alese, mai...?..."Nu contează, stimată doamnă...trei să fie, şi negre să fie...!"...Val-vârtej, în magazinul cu peşte intră o namilă de "înger păzitor" cât Furnalul 6 (când mergea)...se salută, la fel de familial, cu medicul, iar nevastă-sa îi şopteşte numai glasnice muiate-n miere şi-n lapte proaspăt s/muls din rezervoarele strategice ale unei vaci închipuite: "Nu-i nimic, dragul meu...e gata, treci pe la carmangerie şi ia nişte porc d-ăla, ştii tu de care...că de morun m-am săturat...ailaviu, pa!"...(Stai aşa!)
