(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere: dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă... că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duce un om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce (!) (!) mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale, mereu te-am urmat pe rotundul de lut, ...

Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească pozele cu Arşinel. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi mare izbândă şi mare ispravă pe capul lor. Două fotolii libere, alăturate, numai bune pentru două guralive matinale, cam prea guralive, zic (şi) eu. Iată-le, se aşează ...

Exact în clipa Naşterii începe, chiar dacă vrei, chiar dacă nu vrei, şi toată Viaţa nu poţi să scapi de Ea, oricâtă rugă şi lăcrămaţie ai face la Îngeri şi la Zei! Unii încearcă să-i pună piedică, alţii încearcă să fugă din şi ghearele sale, însă şi mai tare şi mai mult şi mai strâns primesc îmbrăţişările ei Nepăsătoare şi Universale! O vezi?! nu ai pe Cine să ierţi, nu ai pe Cine să scuzi! - exact în clipa Naşterii începe Numărătoarea Invers ...

Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începe. Nu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit (şi tu) pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu am mai fost un acest fel de mire. Chiar astăzi mi-am tăiat unghiile. Unghiile care m-au ajutat în fiecare zi, de la naştere încoace, să mă caţăr până la sărutul cestei mirese subţiri, p ...

(!) o ziuă şi-o noapte, acolo,/ pe marginea tatei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere (!) (!) o noapte şi-o ziuă, atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine (!) (!) cu ochii închişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a trimis rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape (!) (!) cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre ...

Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile omenirii, nu  citiţi numai bazaconiile in/sectelor religioase, numai "studiile" săriţilor la sufletul vostru naiv! Faceţi toate acestea şi ascultaţi ce vă spun: toţi aceş ...

(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot cest văzut şi nevăzut - foarte urât, foarte frumos - c ...

Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare. Şi nici nu mă suduie. Asta mai zic şi eu blândeţe. I-am spus, mai demult, că sunt golan de cultură şi artă. Şi că nu am timp de umblat pe drumuri. Că eu umblu pe alte drumuri. Şi el ...

De când nu mai ştiu nimic despre ea, îmi amintesc vioara pe care am umplut-o cu ghiocei şi i-am aşternut-o la picioare! Era iarnă spre primăvară, şi domnişoara se pregătea să cânte o arie din capodopera iubirii cu toate aripile în/frânte! Era frumoasă şi tristă ca o catedrală jefuită de haimanale, eu eram cu inima la gât, cu sufletul sărit din balamale! De când nu mai ştiu nimic despre ea, despre ochii şi mâinile ei, sunt arie din capodopera iubirii lângă vioara cu ...

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu se (mai) petrece nimic! Nu ştiu dacă vă mai amintiţi când l-am întâlnit pe soldatul Eminescu şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă, totuşi, vă ...