După plecarea lui - Vasile Frasin se numeşte - am cotrobăit oleacă prin cufărul copilăriei şi armatei şi vieţii sale! N-am aflat decât hârţoage/palimpseste! Toate scrise cu "creion chimic", cum îi zicea dânsul la plaivazul pe care-l purta mereu în buzunar! Curiozitatea m-a determinat să caut o lupă şi să încerc să desluşesc măcar un text! După o zi de cercetare, iată ce am reconstituit de pe prima ţidulă! Citiţi şi vă cruciţi!... "rugineşte filarmonica, femeio!/ a ...

Doar o clipă de ne/atenţie din mintea/sufletul lui, şi m-am mutat în partea stângă, şi am adormit, şi m-am trezit cu femeia lângă mine, şi m-am împrietenit cu şarpele, şi am umblat cu fofârlica/ispita, şi am muşcat/mâncat din mărul/pomul cunoaşterii, şi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm tocmai la limita dintre păgân şi sfânt! Doar o clipă de ne/atenţie din partea noastră, şi ne-a expediat/azvârlit să trăim/murim pe pământ fiindcă nu avem chip(şi)asem� ...

A plecat cu noaptea-n cap, cum se zice în cătunul acesta când cineva se grăbeşte înainte de revărsarea zorilor, înainte ca simpatica şi bătrâna cloşcă cu pui de aur să se trezească şi să-şi înceapă cloncănitul galactic! Nici nu s-a uitat la orologiu în momentul ieşirii pe uşă! Era sigur că-i primul pe drum în acea dimineaţă! Era sigur că n-o să-i stea nimeni în cale şi că va ajunge la timp, Acolo unde n-a fost Niciodată! Nu şi-a luat nici măcar o turtă, nici ...

Cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de Bune şi Carte, cu duhul nuielei mi-a dat dezvăţare/ de Rele şi Moarte! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii! Să merg şi s-aud cum se suie la cer,/ cântând, ciocârlia, că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România! S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier, că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier! S-ascult cum se ...

Ca mâine...vine Primăvara,/ ca mâine...musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigure că da!...Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!...Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!...Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chituci!. ...

De ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru.../ bucură-te, nătăfleaţă! De ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti urât ca ăla-n lemne! du-te şi deschide uşa!/ tu nu vezi că face semne? cântă-i de primire, cântă-ţi/ bucuria la teorbă! De ce stai ca blegul? pune/ mintenaş de cafeluţă, pune în ...

Trebuie să Re/Cunoaştem: Adriana Sitaru nu-şi aparţine! s-a în/scris, se în/scrie pe alte Coordonate! S-a desprins de Trup, de Sine, de Suflet...şi s-a dat merinde Cuvântului! ea face parte dintre cei foarte puţini şi fără de care Cuvântul nu (se) poate Exista/Trăi! ea-i pâinea şi sarea Cărării Lactee! ea-i vinul Minunii! ea nu-şi găseşte compatibilitate/corespondenţă în afara Cuvântului! ea chiar se AFLĂ printre rarele, foarte rarele cazuri în care Demiurgul NU A GRE� ...

(!) o văd pe maria cum vine/ cu căldarea plină de la fântâna cea secată,/ cum se opreşte din când în când,/ cum se odineşte,/ cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine (!) (!) aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă,/ dacă fântâna-i goală,/ să-mi spună dacă a văzut fântână cu gura în jos/ şi dacă a-nvăţat la şcoală/ cum se face făt-frumos/ din tei şi din dragoste şi din întâmplare.../ şi dacă a băut lună nouă şi lună plină din căldar ...

Sigur că da! Sigur că Adriana Sitaru a fost strigată/căutată pe toate meridianele şi paralelele Planetei! Dar nu a fost aflată decât în dimensiunile Răvăşitoare ale Poeziei din ACEASTĂ FEMEIE! Fiecare poem se situează în mintea cititorului ca un fel de Profeţie a autoarei în legătură cu propriul său Destin! Fiecare Vers reprezintă o Instituţie/Instituire a unei Stări de Urgenţă, ca şi cum Ceva/Cineva i-ar fi măturat timpul Viitor!...„Te-am iubit sub pomul troiţei de ...

Moto: „vântură vântul vremelnice vămi,/ trec triste trireme tăindu-mă-n toată/ divina-mi dorire, demonule...dă-mi/ secunda sărutului – sclavă secantă”                                                                                      (Iolanda Cremene)   salvează-mi sufletul spunându-i/ să-şi sece sfânta sublimare singură, simplă şi senină/ cum centrul cercului celest, care comandă-c ...