Sigur că da! Adevăr caut şi găsesc şi rostesc şi scriu Dumneavoastră, doamnelor cititoare şi domnilor cititori de "Viaţa liberă": Negreşit şi Admirabil, Clubul de Lectură al Şcolii Gimnaziale "Mihai Eminescu" - desfăşurat în Bibliotecă şi bine dirijat de doamna Victoriţa Tănase, bibliotecara Instituţiei - demonstrează Înaltă Clasă, ară frumos şi responsabil, cultivă cu mare grijă şi deosebită atenţie, mugureşte, înfloreşte, creşte şi culege Fructe în Stare ...

Auzi, doamnă! Auzi, domnule! Cică „am dansat ca un blestem/ în care vinul se îmbată,/ până ce noaptea a murit/ pe sânul meu rotund de fată”!!! Ce Metafore! Ce Paradox! Fata aceasta, ACEASTĂ FEMEIE, a fost trimisă special de către Preşedintele Statelor Unite şi Rotunde ale Poeziei Universale! A fost semănată în Câmpia Bărăganului, pe Câmpia Limbii Române, adicătelea! Această fată e Moara de Vânt a oricărui Poet cu Suflet de Don Quijote! E visul oricărui bătător l ...

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o fi mai greu, însă femeia aceasta tulburătoare/ crede în dumnezeu (!) crede fără oprire şi se roagă/ numai pentru sufletul meu, se roagă şi-n rai şi-n iad/ şi-n catedrală şi-n mausoleu (! ...

La prima citire a poeziilor trăite/scrise de Adriana Sitaru, năuceala-i mai mare decât cea produsă la întoarcerea privighetorilor din ţările calde sau la căderea Lunii pe Pământ! N-ai cum să nu rămâi fascinat de frumuseţea Limbii Române şi de frumuseţea poeziei despre Limba Română, numită chiar „Limba română”! Citiţi şi minunaţi-vă, români de Ispravă şi de Admirare, ce sunteţi! Citiţi cu ochi de Ceahlău şi de Argonaut: „M-am îngemănat cu Limba Română/ D ...

sigur că da, nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimic n-am! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte!   sigur că da, mai singur decât o fântână părăsită şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale nu poate fi decât un poet fără patrie... şi – mai mult – nu poate fi decât o patrie fără poet! ...

Da, sigur că da! Cum am promis în ziarul de ieri, câteva zile vom catadicsi să-i observăm înălţimea şi profunzimea Adriana Sitaru, despre care şi căreia (i)-(a) scris, succint şi frumos şi tulburător, Luminiţa Mihai! Deoarece, după cum veţi vedea, Poezia nu are Domiciliu Stabil, nu are Margini, chiar dacă s-a născut pe abscisa lui Panait Istrati sau pe ordonata Hortensiei Papadat-Bengescu! Fiindcă n-am întâlnit Poezie mai abitir decât cea pe care (ne)-a lăsat-o Adriana Si ...

Ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această clipă chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă, când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată! N-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea care n-are timp/ să-şi pună prima întrebare în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume, ci este-o glumă printre sfinţi/ şi printre celelalte glume! N-ai timp ...

Câteva zile, începând cu astăzi, ne vom ocupa de-un Subiect foarte delicat prin originalitate, dar şi printr-un tragism incredibil! Cine are dorinţă de-o lăcrămare autentică şi de-o emoţie fără precedent, cine vrea să-şi aducă aminte despre ce mai însemnează o Arie din Capodopera Iubirii, o Arie din Capodopera Poeziei, o Arie din Capodopera Resemnării, o Arie din Capodopera Uitării, nu trebuie decât să urmărească această rubrică! Iacătă!Membră a Uniunii Scriitorilor ...

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului ...

Da, aşa mi-a spus mama când am plecat în cătănie, după ce mi-am frânt femurul din dreapta, după ce m-a dres baba Miţa, doftoroaia... şi după ce am mâncat, la ţaţa Marghioala, poale-n brâu cu gura plină: "Ai grijă, ai grijă, nu mai umbla cu marghioale!"... După doi ani - un an şi patru anotimpuri, cum ziceau caporalii şi sergenţii, ca să facă băşcălie de răcani - m-am întors de sub arme şi de sub flamuri! Mama era la poartă! Plângea!... O aud şi acum: "Marghioala ...