Ieri, la patru ore şi patruzeci şi cinci de minute, taman când eram pe piciorul de plecare - stângul, ca-n armată - aud bătaie în uşă! Ciocănitură, adică! Vreau să cred că mi se pare, că cine ştie ce fantasme acustice mă încearcă aşa matinal! E limpede, nu mi se parte, fiindcă ciocănitura se repetă mai tare şi mai des! Mă uit pe ăla de studiat şi nu mă crucesc: este Ea, a mai fost şi altădată, la ore diferite, însă nu i-am deschis! Oare ce necazuri o fi având di ...

- Ce faci, mărite? - mă întreabă/ mărita, parcă mă răsfaţă. Eu îi răspund laconic: - Bine,/ îmbârligato... fac mătreaţă! - Şi, altceva, pe lângă astă/ nenorocire planetară, ce-ţi mai cloceşte encefalul/ tău microscopic şi zevzec? cu dragostea cum stai? - Păi, fato,/ stau ca rămasul într-o gară: mă uit după locomotivă,/ mă şterg la ochi... şi fac play-back! - Ei, lasă-lasă! - zice diva - / nu te mai fasoli atâta, spune-mi direct: de câtă vreme/ n-ai mai a ...

La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord, cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure... una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate... dar toate, absolut toate, rostogolind ad/mirare dinspre marele Nicăieri spre marele meu Nimic, adică alt fel de nicăieri, însă amăgit prin ...

Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici, sub salcâmul pe care-l iubeai plin cu păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare!... Se face că mângâi gâtul vioarei şi începi simfonia dezamăgirii, preludiul apropierii şi înălţarea florilo ...

Nu mai zic despre nesimţiţii de pe stadion. Nici despre nesimţiţii (alde grătar naţional) care dau păsările afară din pădure şi îndoaie copacii (sărmanii) cu zgomote aiuritoare. Nici despre nesimţiţii care fură cruci din cimitire. Nici despre nesimţiţii sus-puşi, care fură până şi ultima speranţă a acestui popor condamnat să fie condus, înconjurat şi năclăit de neamuri proaste. Sigur că da! nu vreau să mai zic nimic despre ticăloşi! vreau să mai zic şi despre ...

(!) a zis maria să fiu acasă... că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis, până când tot ce-i trecut şi tot ce-i viitor se adună într-o secundă pe care se citeşte "închis, nu deranjaţi, n-avem timp, vă dorim tuturor numai şi numai fericire" (!) (!) a zis maria să fiu acasă... căci fericire înseamnă să citeşti o cart ...

Un prototip special şi în vehementă ascensiune şi diversitate pe geografia oraşului este nesimţitul din staţia de autobuz, microbuz, tramvai. Acesta sfidează orice cod etic, nu pune în balanţă nici o observaţie, ce-i drept, foarte rară şi riscantă pentru cel care îndrăzneşte să-l mustre pe ticălos. În aşteptarea mijlocului de transport, acest mocârţan trânteşte flegme pe asfalt, zvârle chiştoace şi ambalaje şi pahare, dă şuturi la tot felul de cutii aruncate de al ...

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată, fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!) (!) pentru această femeie nu am surâs niciodată, fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!) (!) pentru această femeie nu am urât niciodată, fiindcă nu stă la urât, stă numai la iubit (!) (!) pentru această femeie nu am dormit niciodată, fiindcă nu stă la dormit, stă numai la vis (!) (!) pentru această femeie nu am trăit niciodată, fiindcă nu stă la trăit, stă numa ...

O altă categorie de ticălos este nesimţitul cu autobuz. Acest vehicul de transport în comun nu-i aparţine, dar face ce vrea cu el şi în el. De pildă, "bagă" în boxe ce vrea şi când vrea şi cât vrea şi cum vrea. Pe acest foarte cunoscut târtan îl ştie toată lumea, dar nu-i zice nimic atunci când umple autobuzul cu grohăituri tip Minune şi alţi şi alţi grohăitori asemenea. Pe acest târtan nu-l interesează gustul şi urechile călătorilor, ci numai şi numai satisfacţi ...

Acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi... mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple... dorul îmi dă pe dinafară,/ sufletul meu năuc se împle cu lacrimile bucuriei/ că, în sfârşit, se împlineşte visul şi-aud cum începutul/ (cinic, scorţos şi fanfaron) ...