Vă ascundeţi în palate şi în găuri, chiar dacă ştiţi că nu vă caută nimeni! Vă place în mitocănie amestecată cu pâine şi circ, în sclifoseală omologată naţional şi în duplicitate certificată medical şi parlamentar! Vai vouă, sărmane substantive comune, cu capul gol, fără suflet, fără milostenie şi virtute, dacă nu aveţi nici un respect pentru Lege, nu vă este frică de Dumnezeu? În ochii voştri congestionaţi de microbul prostiei citesc numai lene, lux, l� ...

Astăzi se naşte Iisus, astăzi începe să vină tot ce a fost şi s-a dus iar să aducă Lumină (!)   Tot ce a fost mai frumos bate cu minte la poartă, bate de sus până jos, crede, iubeşte şi iartă (!)   Iartă părinţi şi copii, şterge greşeli şi păcate, pune pe masă, la vii, gânduri şi lacrimi curate (!)   Pune pe cruce, la morţi, flori şi aduceri-aminte, vine cu Steaua la porţi, cântă senin şi cuminte (!)   Cântă şi pleacă pe jos, vrea să ajungă la Cină (!) ...

Prietenul meu din Copilărie (dar şi coleg de Bancă în Şcoala Generală de 8 Ani, dar şi coleg de Bancă în Şcoala Profesională de 3 Ani, dar şi mucalit Purtător de Cuvânt al Candorii, Mihai Cujbă) a murit! A murit Pur şi Simplu, fără să stea la Rând, la Marele Rând al Trecerii, Rând care nu a fost respectat Niciodată! Cum să stai la Rândul Morţii când Viaţa devine Povară? Şi cum să nu te bagi mai în faţă când perspectivele Decenţei şi orizonturile Curăţiei Su ...

De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat, să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi... şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu, dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea!   Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea... aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren: oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea?...   Şi tot visez.. ...

1. Bună dimineaţa, Doamna mea de când/ peste Deal de Zimbru s-auzea bătând/ inimă de fată, inimă din care/ trimiteai căldură vremii viitoare,/ trimiteai cuvinte din/spre Poezie/ pentr-un pui de zimbru singur pe hârtie,/ ultim prin poghiazuri, ultim în pădurea/ unde chiar lui tata i-a-nflorit securea/ când a vrut să taie lemne pentru crucea/ mâinelui de astăzi semănat atuncea! Bună dimineaţa, Doamna mea de unde/ trimiteai pe Valea Zimbrului secunde.../ şi-n tăcerea nopţii l ...

(!) dacă va fi să-ţi aminteşti vreodată/ vremea şi timpul visurilor tale,/ vezi să nu uiţi c-am fost şi eu cu tine,/ acolo şi atuncea, pe o vale,/ pe-un deal, pe-un drum de ziuă şi de noapte,/ încet, la o cişmea, la o fântână,/ sub liniştiri de trandafir sălbatic.../ ş-am stat ş-am auzit cum se îngână/ lumină cu-ntuneric, ochi cu lacrămi,/ apă cu sete...în limba română (!)   (!) ş-am stat ş-am auzit cum se îngână/ suflet cu dor, amar cu vindecare,/ greier cu c ...

1. Cerere de Cuie „vino, doamnă...vino, doamnă.../ să lăsăm urme pe brumă.../ şi să ne-nvăţăm ce-nseamnă.../ ş-apoi du-mă, ş-apoi du-mă!// du-mă fără nici o teamă,/ în ograda cu ispite,/ unde nu se cere vamă/ şi nimic nu se închide!// du-mă fără nici o şagă,/ în grădina cu poeme,/ unde viaţa stă (întreagă)/ la trăit prin crizanteme!// ş-unde moartea (şi ea, toată)/ vine ca o bucurie.../ (ce grădină, ce ogradă-n/ ceastă sacră simfonie!)// nu se-nchide ...

Şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie... şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă cum nu mai zbor şi nu mai merg/ ţinându-mă de balustradă prin universul care vrea/ să nu mai ştie că nu poate aduce sufletului meu/ sufletul ei ascuns în moarte! Şi nu mai cred că nu mai am/ noroc să ştiu că nu mai are aripi şi tălpi să ne-ntâlnim,/ să-nvingem orice depărtare, să-n ...

Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni...de-ţi vine să mori prin re/muşcare! Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de orez cu fripturică de păianjen mov! Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil, s ...

de ce-ai luat icoana din perete?/ credeai că n-o să-mi fie mai uşor? eu, cu icoană şi fără icoană,/ în fiecare clipă ştiu să mor!   eu, şi fără icoană, ştiu trei semne:/ al crucii, al iubirii şi-al mirării – le scriu, le fac şi le respect pe toate,/ iar sufletului meu de adevăr i-i mai sete şi mai dor decât de apă,/ decât de-un somn adânc şi fără vis, dar n-o să intru-n moarte niciodată,/ fără să afli cine m-a ucis!   vino şi vezi paingul din triedru/ cum ...