Marghioala n-are somn! Nici Costică n-are! Cum să a/dormi, doamnă? Cum să a/dormi, domnule, când auzi că Fiul lui Dumnezeu repară Cruci? Ca şi cum n-ar şti ce a păţit cu/pe o Cruce! Ca şi cum este convins că Suferinţa-i o Necesitate! Oare chiar nu vede că dumnezeirea-i din ce în ce mai rară în Om? Oare nu vede că Mântuirea prin Sacrificiul Său e luată-n derâdere chiar şi de Marii Bisericii? Că nu mai există nici un pic de Milostenie? Că „apostol/doctor fără de argi ...

dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari, să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb, să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubirii şi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp, să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam... şi să beau doar apă chioară/ din ulciorul lui khayyam dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mici, ca să nu mi se mai pară/ mare jurul sec şi greu... uite-aşa, să se închidă/ mult mai repede şi b ...

Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi Catastiful Nemuririi! Ce tămăduitor „sună”! Şi ce fel de a scrie! Să scrii şi să îngâni Cuvintele! Ca pe nişte Copii să le îngâni! Aşa scria Ion C ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie: la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştie că sunt umplut până-n refuz/ cu milă şi candoare, că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare, că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă, care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă, care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă... şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ statuia de zăpadă! Absenţă dragă, dacă poţi, să fii şi tu prezentă la trei � ...

Ia spune-mi, Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i  o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că la fiecare naştere omenească se naşte şi o Steauă, nu? Tu de când nu te-ai mai uitat la Steaua ta? În ce fază se află? Se încadrează în viteza de r ...

Numai aşa cred că mai pot/ deschide uşile la tot ce n-a venit sau n-a plecat/ (ne)săvârşit, (cu)tremurat! Numai atât mai am de scris:/ iluminatul interzis încurcă roţile la ceas/ şi asfinţeşte pas cu pas! Numai atât mai am de spus:/ sunt liniştit ca un obuz defect şi fără orizont,/ nefolosit, lăsat pe front! Numai atât mai am de zis:/ mă pregătesc de paradis, dau dezlegare la păcat,/ la subiect şi predicat! Sătul de tot, mi s-a făcut/ sete şi foame de bătut la po ...

Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea...şoptit: „Jos Guvernul!”...Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea...în Van! Apoi, Costică scoate călimara şi condeiul din sertarul scrinului negru şi începe să scrie-n catastif, de faţă cu tovarăşa Mânătar ...

Râurându-şi părul lung până la mine, pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte cea mai dreaptă cale dinspre unde vine de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte! Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă, poate să şi moară, să şi treacă peste...!… cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă, este tot aceeaşi, tot întreagă este! Oare cui plăteşte printr-această crudă, printr-această crudă osândire-n care pleacă şi se-ntoarce chioară, surdomută, râurâ ...

Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma...”!...Zidurile acestui palat cu aer cvasi/medieval sunt învelite-n iederi misterioase! Uşile mari, grele şi uşor scârţâi ...

ne/dumirit şi tributar ne/norocirii de-a fi naiv în dezacord cu tot ce nu-i armonios şi pur şi simplu, mă cutremur şi mă întreb scurt, clar, precis, concis: al Cui e-acest Rotund plin cu Extaz şi Agonie, ne/cruţător, ne/răbdător şi des/frânat? Cine-i sau Ce-i Acel cu musca pe căciulă? [nici un răspuns!...tăcerea sună OCUPAT!]   cred că (nu) ştiu, însă nu cred că nu se poate pune Accent pe-un Cine/Ce ne/controlat, (nu) crede că (n)-am atâta inimă şi minte să (nu) m ...