Nişte Salcâmi (III)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la Bârlad! Vine cu trenul de patru ş-un sfert! Şi cu un sac plin cu pâine!... Şi merg, şi merg, şi merg! Adică-mi trăiesc secunda, nu? Sigur că da, „carpe diem”, cum zice nenea Horaţiu, nu? Mi-o trăiesc! Şi încă în ce hal mi-o trăiesc! Şi ce mai ninge, Dumnezeule! Oare chiar merit atâta şi atâta Splendoare? Ori cel de Sus face băşcălie de-un prichindel ca mine? Doamne, şi câtă Singurătate! Ce fel de Singurătate! Mai deasă şi mai lungă şi mai lată decât cea din Scaunul Singurătăţii lui nea Fane Trifan Decebal Neagu! Indescriptibilă Singurătate! Adică foarte Frumoasă! Adică nici ţipenie pe drumul spre/dinspre Gară! Oare ar trebui să mă bucur sau ar trebui să mă spăimânt că-s Singur într-astă Pustietate Albă? Oare ce-ar trebui să ştiu într-acest moment? Nici măcar nu ştiu câte ceasuri or fi! Oricum, nu pot să cred că nu am să ajung la timp în Gara Docăneasa! Că mă sfărâmă mama, Sfânta mea Mamă! Că eu, uite, în loc să-mi fie gândul numai şi numai la Drum, am vedenii cu Mirese! Oare nu cumva îmi joacă Cineva vreun renghi? Că prea nu-mi vine să-mi pară că numai mi se pare! Că prea-mi vine să cred că „aud” şi „văd” o Realitate! Că prea-mi vine să cred că-s „victima” unei Revelaţii, că Cineva mă pune la Încercare, că Cineva nu-mi dă decât Pace şi Iubire pe Cărarea asta nevăzută şi Albă, către Gară şi către Tata cu Pâine!... Nici măcar un lup nu-mi tulbură Păşirea şi Candoarea cestor gânduri spre-un fel de Nădejde continuă, spre-un fel de Bucurie, spre-un fel de Mister şi spre-un fel de Libertate/Eliberare pe care eu, în pofida „cruzimii”, îndrăznesc s-o numesc Nicăieri!... Nici măcar o pasăre de pradă nu-mi taie Văzduhul! Oare ce fac lupii şi păsările pe vremea asta aşa de Bună? De ce nu ies la Drumul Mare şi la Drumul Mic, poate le „cade” ceva de-ale Foamei şi de-ale Setei? Eu chiar aş vrea, la întoarcere, să ne aţină calea vrun lup şi vro pasăre, că tata nu-i zgârcit şi sigur la lasă o pâine, două! Fiindcă, iată, se aude Grâul sub zăpadă cum se înalţă spre Cer, spre Seceră, spre Moară, spre Mâinile Mamei frământătoare, spre Plita Memoriei şi spre Memoria Plitei din Totdeauna... şi-i Păcat să ne zgârcim la un strop de Pâine! Nu?... (Stai să vezi!)

Citit 287 ori Ultima modificare Joi, 07 Septembrie 2017 19:29

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.