(despre Lună, pentru Ana-Maria Bocănială, fata care citeşte VL şi meşteşugeşte cele mai frumoase papioane din sudul Moldovei de nord)Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!... şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartă de cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese, cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese? Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă... acel care-mi şterge tristeţea din ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, acasă, când vo ...

Pe apă şi în apă şi sub apă (ochi după ochi) se-nchid şi se deschid atâtea vieţi şi morţi ne/cunoscute... sub semnul paradisului lichid! Corăbii vii, şi singure, şi moarte, pline, şi goale, calde, lungi, şi reci... piraţi haihui, corăbieri titanici... aşteaptă (scufundate) veci de veci! Ce zei trimit furtuni să răscolească aceste amintiri de lemn şi dor, să scoată (prin descântec de sirenă) râsul trecut şi plânsul viitor!? Trimit şi luna să descrească ţărm ...

Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul lui Ion Creangă, da? Sper că nu vrei să procedezi la fel! Lasă-mă în starea mea! Că şi eu te las în starea ta! Nu-i vremea şi nu-i timpul să ieşi din ce ţi-i scris! Mai bine, zic eu, adu-ţi aminte ce ţi-am s ...

Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o hârtie cu linii paralele şi un creion chimic... şi ai scris cea mai frumoasă elegie despre moartea unei mame, după dictatura mea? Ia ascultă la mine, dacă uiţi chiar şi momentele esenţiale din viaţă! ...

Nu cumva Nu-i Nimic... şi noi credem că E de/finit un concret învelit în abstract?... Şi, atunci, nu cumva, undeva, (n)-am greşit când am spus că n-a fost niciodată exact şi real cest grozav hocus-pocus flămând, cest viclean joc umplut cu nimicuri de rând? că-i un simplu şi trist şi umil catastif re/produs într-un cap presupus, flasc, naiv? Nu cumva E Nimic... şi noi credem că Nu-i de/finit un abstract învelit în concret?... Şi, atunci, nu cumva, dacă nu-s credincios şi ...

Ieşi din lut şi te sui spre lumină, încet... şi frumoasă din prima secundă... şi nimeni nu-ţi cântă şi nu te leagănă în/spre calea laptelui, rotundă! Nimeni nu te aude cum cauţi pe brânci raza aceea, înălţătoare... şi nimeni nu se apropie de tine, mireas-a nimănui, muritoare! Măcar să-ţi dea o picătură de apă şi să te ajute să te ridici şi să pleci mai repede din ceastă lume condamnată la silnicul aici! Ies din cer şi mă dau la-ntuneric, încet... şi ur ...

Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum! Dar, deocamdată, te conjur, spune-mi de ce ...

A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud... pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun... chiar tocmai la nordul Moldovei de nord... acolo... departe... departe... într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la o biserică, la un tutun, la un botez, la o nuntă, la un atac de cord! Nu a spus, nu a spus, nu a spus, nu a spus dacă se mai întoarce vro dată... pot să cred, pot să cred, pot să cred, pot să cred că va rămâne acolo ...

De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/personalitatea mea? Dacă da, ...