Ochii mei: doi miraţi de păianjen mirat...! Ochii tăi: doi frumoşi de păianjen frumos...! Hai (deseară) să-i văd şi să-i vezi, să vedem doi de verde amar, doi de negru sfios!   Să vedem dacă nu...(dacă nu, nu e greu)...! Să vedem dacă da...(dacă da, nu-i uşor)...! Dacă nu, dacă da...tot ne-om da nişte plâns, tot ne-om da nişte rod, tot ne-om da nişte dor!   Şi ne-om tot întrema, şi vom tot întrema până când colţul sfânt va să-nsemne perfect... am să zic, n-am ...

Mă aflu-n jurul Păpădiei cu-n amic din copilărie...avem urechile stângi spre "umbra" bisericii "Sfânta Sofia"...şi auzim huruitul tancurilor ruseşti, care au smuls-o din "rădăcină"...şi-i auzim şi pe-alde Alioşa pronunţându-se urlând "nazad" şi agitându-şi pulemiotele (mitralierele) spre locuitorii gălăţeni mai îndrăzneţi, mai indignaţi de "gestul" sovieticilor dezlănţuiţi. Peste umerii stângi, ca pe o bâzdâganie din beton armat şi dezarmant, ca pe o "creatură" ...

Bună ziua Doamna mea de Zi... te-am visat, parcă erai Lumină, răsăreai din fără Început şi plecai să vezi cum se înclină   cel fără Sfârşit la umbra ta îmbrăcată-n rochie mai lungă decât Întunericul ajuns prea-n pustiul meu, să nu-mi ajungă,   prea n-odaia mea în care stau străjuit de smirnă şi icoane... şi adorm pe-o margine de vis... şi te-aud: tu ce mai faci, Ioane?   Bună ziua, Doamna mea de Zi... vine seara, vine ca o farsă unde vrei şi stai şi ştii că ...

Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?) coboare târtanii gel(uiţi) şi cocoanele/mironosiţele chituite din limuzine şi să se comporte urlând apoteotic "să-ţi fie de bine, nunule!"..."ce frumoasă eşti, nu ...

Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. De la Creator, zice bigotul. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de lut, aşa-i de ocupat cu sfânta lui Lene, cu măreaţa lui Lăcomie, cu apostolul său Lux, cu indescriptibila şi inepuizabila lui Laşitate. Acest tip de sărman, chiar dacă umblă în şlapi ...

Zmeul...(suflet pietruit, minte neagră şi vicleană)... se-mbrâncea cu Făt-frumos pentr-o gură de Ileană!...   Pentru nişte sâni hapsâni, pentr-un trup de păpădie, Zmeul terorist sta-n tei şi-o pândea (lacom) ce scrie   fătului viteaz şi scump şi zănatic: scrisorele cu chemări şi rugăminţi, vorbe dulci şi lacrimi grele!   Amândoi...(naivi imberbi, hâţ încolo, hâţ încoace)... au dat pacea la război şi-au trimis războiu-n pace...!   De atunci...(încet, cumplit ...

"Se-ntoarce în sine şi-aude bătaie/ de aripi, se-ntreabă de unde s-aud/ şi-şi uită privirea şi-şi tremură glasul/ spre altă Zburare, spre alt Început!// Şi-ncepe să cânte, să-şi cânte ajunsul/ aici, lângă pragul Plecării departe.../ şi cântă, şi-şi cântă, şi cântă, şi-şi cântă/ iubirea de viaţă, iubirea de moarte,/ iubirea de tot ce i-a fost împotrivă,/ de tot ce i-a fost (sufleteşte) alături,/ prin suduri şi norduri, prin esturi şi vesturi,/ prin ploi ...

Doar ţi-am spus întotdeauna:/ doamnă, eşti obositoare!... ce tot vii şi-mi baţi la poartă/ şi mă freci la melodie? n-am parale pentru tine,/ nu am timp şi n-am nici vreme, am şi treabă o grămadă!.../ ce vrei să-ţi mai spun eu, ţie?...   Te-am rugat, odinioară/...(când nu mai aveam nădejde nici în stânga, nici în dreapta,/ nici în Alfa şi Omega)... să mă iei n-adâncitura/ lumii tale, să-ţi fiu slugă, să-mi arăţi ce-nseamnă Dante,/ Platon, Lucifer, Seneca...   ...

I-am văzut palmă în palmă/ şi mi-am zis frumos: ei sunt... ei, doar ei mai ştiu să meargă/ pur şi simplu pe rotund, ei mai ştiu să împletească,/ din singurătatea lor, loc de vis şi loc de joacă,/ loc de plâns şi loc de dor, de surâs, de somn, de taină,/ de sărut, de stat, de dus unde gândul veşniciei/ n-are jos, n-are nici sus!   I-am văzut frunte în frunte/ şi mi-am zis frumos: doar ei ştiu să ceară, în tăcere,/ de la zei şi dumnezei, sfântă facerea luminii,/ ...

Diana îşi strânge aripile, vede ce vede, aude ce aude...îşi închide ochii şi începe un Vis, fără să (nu) a/doarmă. Şi parcă Cineva, un trimis special al Comediei Umane deschide "Mizerabilii" şi-i zice în şoaptă, complice şi frumos: "Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul!"..."Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi, iubiţi încă şi mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea!"...Şi parcă tot acelaşi Cineva ...