Interviu cu preşedintele patronatelor din CNIPMMR, Florin Jianu: Unii aleargă cu pantofi sport, iar IMM-urile cu ghiuleaua de picior
Foto: Iulia Kelt

Interviu cu preşedintele patronatelor din CNIPMMR, Florin Jianu: Unii aleargă cu pantofi sport, iar IMM-urile cu ghiuleaua de picior
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Prezent la Galaţi, cu ocazia ediţiei locale a Topului Naţional al Firmelor Private din România, preşedintele CNIPMMR, Florin Jianu, a inclus pe agenda vizitei şi o întâlnire cu jurnaliştii de la "Viaţa liberă". Cu această ocazie, într-un interviu în exclusivitate, preşedintele patronatelor a punctat principalele probleme cu care se confruntă IMM-urile, fie că e vorba de mediul socio-economic, relaţiile cu instituţiile statului sau ultimele măsuri de ordin fiscal:

- Cum apreciaţi, în prezent, calitatea relaţiei între patroni şi angajaţi? Este ea aşa cum ar trebui să fie?

- Aici v-aş răspunde puţin plastic: circulă acum pe internet o fotografie cu un afiş pus la un restaurant în Mamaia: "Dragi clienţi, vă rugăm să vă purtaţi frumos cu angajaţii noştri. Clienţi mai găsim, dar angajaţi mai greu!". Asta e paradigma în care trăim în prezent! Lipsa forţei de muncă este una dintre principalele probleme ale întreprinzătorilor. Relaţia angajator-angajat a evoluat, în sensul că, negăsind angajaţi, încerci să-i fidelizezi pe cei pe care îi ai, încerci să dezvolţi o relaţie cu angajaţii în care ei să se simtă parte integrantă din ceea ce înseamnă compania.

Dar mai este un aspect: în această ecuaţie angajat-angajator, statul a mai introdus o nouă variabilă, în sensul că a devenit un "concurent neloial" faţă de mediul privat, prin salariile oferite în mediul public. Dacă dai un anunţ pentru jurist la IMM nu se prezintă nimeni, dacă se dă un anunţ la Primărie, atunci se face coadă la angajări. E o relaţie incorectă impusă de stat, dat fiind faptul că nu a venit şi cu nişte indicatori de performanţă. Nici eficienţa, nici calitatea serviciilor publice nu a crescut odată cu creşterea salariilor.

- În economie se resimte lipsa forţei de muncă. Ce se poate face pentru a ieşi din această criză?

- Sunt câteva acte administrative care ar trebui schimbate. Să ne uităm şi la alte câteva modele europene, ţări în situaţii relativ asemănătoare cu României. Polonia, de exemplu, a "importat" un milion de lucrători ucraineni, rezolvând deficitul de forţă de muncă. Şi noi ar trebui să deschidem graniţele mai mult pentru muncitorii extracomunitari. Am văzut că Parlamentul a rezonat cumva cu propunerile noastre şi a anunţat public că va modifica două aspecte semnificative privind muncitorii extracomunitari, respectiv renunţarea la acel nivel al salariului mediu pe economie ce trebuie asigurat pentru astfel de lucrători, precum şi creşterea contingentului de lucrători ce poate fi primit.

De asemenea, ar trebui să ne îndreptăm mai mult spre românii din diaspora, să-i readucem acasă prin aplicarea unor scheme de sprijin la nivelul angajatorilor. Mesajul nostru ar fi astfel de scheme de integrare a românilor din străinătate, a tinerilor absolvenţi, a angajaţilor extracomunitari, şomeri etc. să fie implementate în parteneriat public-privat sau cu implicarea cât mai largă a partenerilor sociali - patronate, sindicate, organizaţii civice - pentru că eficacitatea măsurilor active de la Ministerul Muncii a rămas extrem de scăzută. Inclusiv în Raportul semestrial de ţară, CE recomandă implicarea partenerilor sociali în politicile şi măsurile active ale Guvernului. Ei bine, în România, lucrul acesta se mimează sau nu se face deloc. E păcat, pentru că în zona partenerilor sociali există şi disponibilitatea şi capacitatea de a veni în complementaritate cu măsurile pe care statul le implementează.

- Foarte mulţi români preferă să plece la muncă în străinătate. E doar o chestiune ce ţine de salarii sau mai sunt şi alte cauze?

- Nu ţine atât de nivelul salariilor, cât de întreaga calitate a vieţii şi a societăţii româneşti. Un angajat se uită la calitatea educaţiei pentru copiii lui, la calitatea serviciilor de sănătate, se uită foarte atent şi la calitatea vieţii în ceea ce înseamnă infrastructură şi toate celelalte servicii pe care le primeşte în schimbul a ceea ce se plăteşte prin contribuţiile lunare, atât ca angajat, cât şi ca angajator. Contează la un moment dat şi direcţia, preocupările pe care cei care conduc le au. Dacă vă uitaţi la Parlament, la Guvern, în opinia noastră preocupările actuale sunt paralele cu nevoile societăţii, cu nevoile reale ale oamenilor de câştiguri mai bune, de infrastructură, educaţie, sănătate. Toate aceste lucruri - chestiunile cu Justiţia şi aşa mai departe - nu preocupă oamenii şi nici nu aduc valoare adăugată.

- Organele de control par a fi principala "interfaţă" prin care statul relaţionează cu mediul privat. Cât de echitabilă este această relaţie?

- Relaţiile dintre instituţiile statului şi contribuabili sunt încă… într-un stadiu incipient. După trei decenii de capitalism, încă se tatonează… De exemplu, Legea Prevenţiei, o lege pe care CNIPMMR a propus-o, eu am şi iniţiat-o ca ministru, coaliţia de Guvernare a dus-o până la capăt… dar nu se vede deloc în practică. Practica ANAF-ului a rămas exact aceeaşi, nici celelalte organe ale statului nu s-au schimbat, deşi legea spune foarte clar că pentru foarte multe fapte - în jur de 400 - ar trebui întâi să se facă prevenţie şi abia apoi să se treacă la măsuri coercitive. O instituţie a statului are trei laturi - prevenţie, informare şi control - dar toate tind să se transforme doar în instituţii de control, pentru că este mai la îndemână şi pot aduce rezultatele pe care le aşteaptă dacă îşi impun un plan de conformare… Eu aş vedea o reformă a statului, în care, de exemplu, angajaţii degrevaţi de sarcini ca urmare a procesului de digitalizare din administraţia publică să fie aduşi înspre aceste zone de informare şi prevenţie. Întreprinzătorii au nevoie de informare, de consiliere, pentru că, atunci când deschizi o afacere, trebuie să te conformezi la foarte multe chestii pe care nu le ştii, nu că nu vrei sau încerci să eludezi legea. Vino, ca instituţie a statului, cu informare şi prevenţie, abia apoi să vorbeşti de amenzi la un eventual control.

- Trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat a fost "măsura anului" pe fiscalitate. Au fost opinii pro şi contra. Cum se văd în acest moment efectele acestei măsuri?

- În linii mari, trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat ar fi trebuit să fie o măsură cu sumă nulă. Dar ar trebui să ne uităm la o chestiune tehnică: Legea de punere în aplicare a acestei ordonanţe nu a ieşit din Parlament! Lucrul acesta ridică mari semne de întrebare. Ar fi trebuit să avem o lege foarte clară, să nu lucrăm în continuare pe un OUG (nr. 79/2017)! Credem că este o teamă din partea Parlamentului şi a Guvernului de a scoate această lege, pentru că s-ar putea să aibă aspecte de neconstituţionalitate. Cea mai nefericită măsură evidenţiată de întreprinzători a fost cea de plată a contribuţiilor pe salariile part-time la nivelul salariului minim. Nu e corect, pentru că te obligă să plăteşti contribuţiile la o muncă nerealizată. Dacă tu ai contract de două ore, pentru asta trebuie să plătesc contribuţiile, nu mă pune să plătesc pentru opt ore! Acesta e, în opinia noastră, un aspect de neconstituţionalitate - mă obligi să plătesc un serviciu neprestat.

- De la 1 ianuarie, vom asista la o nouă creştere a salariului minim. Se pregăteşte şi o creştere a punctului de pensie. Sunt măsuri suficient de bine fundamentate? Cum vor afecta ele mediul de afaceri?

- Aţi pus întrebarea foarte bine, dacă sunt măsuri foarte bine fundamentate. Pentru că, de fapt, aici este marea problemă. Noi nu ne opunem creşterii salariilor, e absolut normal, dar în schimb ne opunem acestui arbitrariu - eşti în octombrie şi anunţi că din ziua cutare salariul minim va fi cutare. În acest moment, în stabilirea salariului minim se face trimitere la Programul de guvernare. Ori Programul de guvernare nu este un mecanism fundamentat economic. Ar trebui, Guvern, patronate, sindicate, să ne aşezăm la masă şi să facem o formulă aritmetică bazată pe nişte inputuri din economia reală, să ştim condiţionat de acestea care va fi evoluţia salariului minim în următorii cinci ani, să avem o predictibilitate. Asta pentru că salariul minim intră în calculele eficacităţii unei companii, în planurile pe care şi le face. În plus, o astfel de analiză ajută să ştim ce domenii sunt competitive, ce domenii nu sunt competitive, ce domenii dorim să susţinem în continuare. Trebuie să fie o balanţă. Să spui, ok, pierdem nişte mii de locuri în industria textilă, dar câştigi ale mii în IT sau industria auto. Altfel, e simplu de spus "creştem salariile"! Şi dacă inflaţia creşte, ce facem? Recent era o statistică a INS în care se arăta că indicele preţurilor de consum a depăşit creşterea salariului minim, creşterea pensiilor. La sfârşitul zilei s-ar putea să avem surpriza de a plăti mai mult, iar calitatea vieţii să scadă, tocmai prin aceste costuri suplimentare care apar.

- Se vorbeşte, la Ministerul Finanţelor, de un proiect de amnistie fiscală/restructurare. Este el oportun?

- Din aceste analize de impact realizate de noi a reieşit că şase din zece întreprinzători sunt interesaţi de această amnistie fiscală, ar putea beneficia de ea, dar numai patru din zece o susţin. Cauzele? În primul rând, întreprinzătorii consideră incorectă această măsură - adică unii îşi plătesc la timp datoriile, sunt contribuabili corecţi, iar alţii nu le plătesc, că vine o amnistie. Doi, introduci un comportament inadecvat, în ideea că, la un moment dat, s-ar putea să ai o nouă amnistie, care să te ajute şi pe tine. În al treilea rând, dacă ne uităm în structura datoriilor publice, primii 100 de mari datornici sunt companii ale statului, vorbim de zeci de miliarde de lei. O amnistie ar scăpa companiile de stat de datorii, dar asta nu înseamnă că le schimbă activitatea sau modul de a funcţiona. Peste trei ani am fi exact în aceeaşi situaţie. Le-am curăţa de nişte datorii ca să poată face în continuare altele!

- Avem tendinţa de a vedea în nuanţe de "gri" economia românească. Sunt, totuşi, zone în care lucrurile stau mai bine, în care mediul de afaceri este mai competitiv?

- Pe o piaţă tot mai globalizată, nu prea poţi să concurezi cu unii care aleargă cu ultimele modele de pantofi sport, iar tu alergi cu o ghilea de picior - fiscalitate, birocraţie, costuri mari de finanţare sau materii prime. Dacă ne comparăm, nu cu Germania, că e departe, dar dacă ne comparăm cu vecinii noştri mai apropiaţi, cu Polonia sau Ungaria - şi pui la socoteală că pe un întreprinzător de la noi finanţarea îl costă cu cel puţin 5 la sută mai mult, toate celelalte - energie electrică, materie primă - costă şi ele cu 5 la sută mai mult, că mai nou este obligat să lucreze cu salariaţi cu calificare sub medie, care duce implicit la costuri cu cel puţin 10 la sută mai mari, atunci se pleacă cu un ecart de cel puţin 20 la sută, costuri în plus, faţă de un IMM din altă parte. Dar chiar şi în aceste condiţii, sunt întreprinzători care continuă să ducă această bătălie de competitivitate a României şi sunt domenii în care deja îşi dovedesc competitivitatea. Industriile creative, IT, agricultura, automotive sunt câteva domenii în care performăm şi în care politicile publice ar putea să potenţeze economia. Dar, încă o dată, trebuie oameni potriviţi în locul potrivit, voinţă şi mai ales ştiinţă.

Fondurile europene, greu de accesat

Neîncrederea în stabilirea unor reguli flexibile şi corecte este principala frână în accesarea fondurilor europene de către IMM-uri, apreciază preşedintele CNIPMMR, Florin Jianu: "O soluţie, poate, ar fi implicarea mediului privat în gestionarea acestor fonduri europene. Sunt ţări, precum Olanda, în care există Organisme Intermediare sau Autorităţi de Management la nivel regional recrutate din mediul privat. La noi, lucrurile merg greu. Oamenii spun: eu scriu proiectul acum, rezultatul vine peste un an, doi, oportunitatea mea s-a dus, nici nu o să mai am nevoie de lucrurile alea. Mai este şi zvonistica - vine un control, găseşte nu ştiu ce şi mă pune să dau banii înapoi. E o lipsă de încredere. Una venită tot din suprabirocratizare. Există acel nivel normal, cerut prin regulamentele europene, la care noi, la nivel naţional, mai adăugăm foarte multe lucruri care îngreunează foarte mult accesul la fonduri. Încurcăm lucrurile, în loc să le simplificăm".

Educaţia este o investiţie, nu o cheltuială

Mediul rural alunecă spre un nou Ev Mediu din punct de vedere economic şi social. Singura şansă să-şi revină este educaţia, consideră preşedintele CNIPMMR, Florin Jianu: "La o altă scară, e acelaşi fenomen al plecării românilor în diaspora cu cel al migrării din mediul rural spre urban şi de acolo, eventual, mai departe. Pleci de acolo pentru că nu ai o educaţie de calitate, servicii privind sănătatea, nu ai un loc de muncă, dar totul vine de la educaţie. De fapt, aceasta este o problemă a întregii Românii - o educaţie de calitate şi adecvată timpurilor în care trăim, în care să introduci foarte elemente de ceea ce înseamnă inclusiv acest antreprenoriat. Ar trebui să ne concentrăm mai mult pe şcolile de meserii. Dacă ai câteva centre pilot atractive pentru tineri, corelate cu trei, patru angajatori mai importanţi, atunci încet-încet s-ar putea stabiliza această situaţie. Problema la noi este că educaţia este privită mai mult ca o cheltuială la buget şi mai puţin ca o investiţie".

Citit 8661 ori Ultima modificare Joi, 11 Octombrie 2018 10:12

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.