(!) frumoaselor femei din totdeauna,
cămaşa voastră o descântă luna,
la sânul vostru scâncetul se face
surâs, lumină, linişte şi pace (!)
(!) absenţa voastră orişiunde doare -
când vă-ntâlnesc, poeţii dau în floare
şi scriu cea mai frumoasă poezie
despre ce sunteţi voi: minunăţie (!)
(!) când jurul vostru-i plin cu păcătoşi,
sunteţi re/născătoare de hristoşi -
să nu rămână-n veacuri şi în fire
decât iertare, milă şi iubire (!)
(!) din ochii voştri curge lung amar
când pleacă cineva din calendar,
cum voi într-astă lume nu-i nici una -
frumoaselor femei din totdeauna (!)
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
