Senatorul gălățean George Scarlat, președinte al Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară și dezvoltare rurală, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a fost recent interlocutorul nostru, ocazie cu care am abordat o serie de teme de actualitate pentru fermierii gălățeni. În interviu, George Scarlat vorbește tranșant despre numeroasele probleme cu care se confruntă fermierii, de la condițiile meteo nefavorabile, la un veritabil exercițiu de imagine făcut în cazul despăgubirilor pentru culturile calamitate și multe altele.
- Guvernul a anunțat că alocă 365 de milioane de lei pentru a-i despăgubi pe fermieri la culturile de toamnă calamitate la finele anului 2021, iar dvs. ați sesizat că 100 de milioane au rămas nealocate. Cum a fost posibil așa ceva?
- În primul rând, schema de ajutor de stat pentru seceta pedologică ce a afectat grav fermierii gălățeni am crezut că va fi similară celei stabilite în 2020, când eram secretar de stat în Ministerul Agriculturii, o schemă transparentă simplă, în baza rapoartelor întocmite la nivel județean. Surpriza a fost când am analizat noul act normativ și am crezut, la început, că este vorba de o eroare materială. Am vorbit cu domnul ministru Daea și chiar am participat la o ședință cu toți șefii direcțiilor agricole din țară, cum îi place domnului ministru, luni, la ora 7,00. Spre surprinderea mea, obișnuit să aflăm ce probleme au fermierii, cei prezenți nu au avut curaj să-i spună nimic despre acest mod de calcul. Discuția a fost de genul: ”Plouă la Vrancea, la Galați au răsărit culturile”, drept pentru care am mers în biroul domnului ministru să reluăm problema, mai ales că puteam atunci să o corectăm, numai că răspunsul a fost clar: formula este bună. Păi, cum așa, dacă eu am cultivat 100 de hectare cu grâu și au fost calamitate 50, împart cuantumul de 1.500 lei pe hectar de două ori la jumătate? Da, mi-a explicat dl. Daea. Și s-a ajuns la o chestiune discriminatorie: unul afectat în totalitate primește toți banii, iar cel pe jumătate doar un sfert. Am corectat legea în Senat, dar colegii din Camera Deputaților, cu domnul ministru prezent, au revenit la forma inițială a ordonanței. Atunci am realizat și eu că schema a fost premeditată, doar un joc de imagine pentru blazon, pentru ca în istorie să rămână că a fost acordat un sprijin de 1.500 de lei la hectar. Iar cele 103-104 milioane de lei rămase, sperăm, ca printr-o rectificare bugetară, să ajungă la despăgubirile pentru culturile de primăvară. Temerea mea e că nu se va întâmpla acest lucru, pentru că deja a fost aprobat un ajutor de stat în legea bugetului de doar 300 de milioane de lei, în condițiile în care suprafețele afectate sunt mult mai mari decât la culturile de toamnă.
- În cazul acesta, la ce să se aștepte fermierii?
- Să se producă repede, cât mai repede pentru că sunt decapitalizați. Anul agricol 2021-2022 a fost cel mai scump din istorie din punct de vedere al inputurilor. A fost secetă și în 2020, dar erau alte costuri, iar cireașa de pe tort o reprezintă acum cerealele care vin din Ucraina. În plus, a mai apărut un act normativ cu ajutor pentru procesatori, dar ar trebui să fie pentru materiile prime produse în România, cât se poate, că nu ne acoperim din autoconsum. Programul Național Strategic (PNS) 2023-2027 (aprobat cu Comisia Europeană – n.r.) prevede circa 907 milioane de euro pentru dezvoltarea fermelor, dar, din acest total, peste 672 milioane sunt în sectorul vegetal și doar 234 de milioane ajung în zootehnie. Păi, noi ar trebui să ne dezvoltăm și în amonte prin consumarea furajelor în zootehnie și banii ar fi trebuit să fie repartizați echilibrat, pentru că oricum sectorul vegetal este mult mai dezvoltat din punct de vedere tehnologic.
- Să trecem către o problemă mai mult decât spinoasă, refacerea sistemelor de irigații…
- Este și o veste bună. Prin PNS, avem peste 500 de milioane de euro pentru sectorul de îmbunătățiri funciare și, în special, peste 400 de milioane pentru OUAI-uri (organizații ale utilizatorilor de apă – n.r.), iar restul pentru sisteme locale de irigații cu sursă de apă supraterană. Totuși, mă simt nevoit să fac o paranteză: este nevoie de mult mai multe dezbateri constructive cu fermierii. Nu vreau să intru în zona asta politică, dar atunci când trimiți o formă finală de PNS la Comisie, aia e a statului român, nu a lui Daea, sau a altui ministru și ar trebui aprobată prin lege. La noi, PNS a fost aprobat prin HG și îi voi trimite o interpelare în acest sens domnului ministru chiar luni (13 februarie – n.r.). Trebuie un vot în Parlament. Revenind la irigații, eu rămân optimist. În 2012-2013, am susținut formele private asociative pentru a prelua sistemele de îmbunătățiri funciare, dar lipsa de finanțare nu a putut să aducă reabilitări consistente. Ce să faci cu trei milioane de euro în Câmpia Covurlui, la peste o sută de mii de hectare? În acest caz, soluția este reîntoarcerea infrastructurii primare la ANIF pentru a putea fi alocate fonduri publice, dar preluarea acesteia în aceeași stare ca acum zece ani este aproape imposibil de realizat. Pentru a depăși această problemă, am modificat legea astfel încât ANIF, la momentul în care face o verificare, să o evalueze și să o preia așa cum este pentru a putea investi, iar, ulterior, dacă se constată lipsuri, să se îndrepte împotriva fostului administrator. Trebuie să urgentăm, să depășim acest cerc vicios. Pe segmentul de infrastructură primară, ANIF are în licitație lucrări, dar sunt multe alte lucruri de făcut și, în această sesiune parlamentară, mă angajez să scoatem proiectul din sertar pe Legea 138, să ajungem în dezbatere publică. Altfel, poate în acest semestru se va rediscuta și proiectul verde pe care îl aveam prins în PNRR.
- La zi, ce alte probleme ale agriculturii gălățene vă preocupă și ce acte normative aveți în analiză?
- Mă deranjează lipsa de reacție în cazul fenomenelor meteo extreme. A fost grav afectat sectorul de legumicultură din zona Matca-Umbrărești. Mă așteptam ca ministerul să intervină pentru că nu e un efort foarte mare și discutăm de o pierdere dublă pentru fermieri. Asta dacă vrem legume în extrasezon, că sunt -15 grade afară și producția e compromisă. Altfel, vreau să aduc în discuție necesitatea raportării stocurilor de produse agroalimentare. Ne-am lovit de această problemă în urmă cu trei ani, la debutul pandemiei de COVID și am realizat că nu știm. Când ai stocurile de la producători, depozitari și de la marii comercianți poți să iei decizii de securitate alimentară în timp real. Acum este o altă problemă nerezolvată, o omisiune a ministerului cu acest observator al laptelui. Păi nu vrem să împărțim în mod echilibrat costurile pe întregul lanț pentru că plătim cu vârf și îndesat valoarea adăugată în calitate de consumatori finali? Iar rămâne profitul la marii retaileri? Da, este piață liberă, dar trebuie o lege suplă privind aceste stocuri alimentare, să știm lună de lună în ce sector suntem deficitari și să intervenim cu o schemă de ajutor.
