Cu suișuri și coborâșuri pe ”muntele” provocărilor de tot felul, mediul de afaceri încearcă să rămână pe ”vârful” competitivității, în ciuda crizelor de tot felul care ne-au afectat în ultima perioadă.
Mai multe despre aceasta, în interviul în exclusivitate acordat ziarului ”Viața liberă” de Florin Jianu, președintele patronatelor din cadrul Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR):
- Este o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Cum ar fi preferabil, să fii antreprenor sau să fii angajat într-o întreprindere deja existentă?
- Întotdeauna, în perioade dificile există și oportunități. Antreprenorii își dovedesc eficacitatea și utilitatea nu în vremurile bune, ci în vremurile dificile. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, foarte mulți oameni de afaceri cu un anumit istoric sau cu o anumită vârstă în perioadele grele poate nu mai fac față... Și atunci ai nevoie de un spirit nou în economie. Din acest motiv insist în această perioadă cu programele pentru start-upuri, pentru că avem nevoie de ”sânge proaspăt” în mediul de afaceri, de oameni care să intre din nou, cu curaj, în economie și care să ia din nou ”bolovanul” și să-l ducă pe vârful muntelui.
- Dincolo de profit, de număr de angajați, cum ați defini un om de afaceri de succes?
- Responsabil social. Adică să nu se limiteze la ideea de a-i merge bine lui și numai lui, ci să-i meargă bine întregii comunități din care face parte. Să se implice, să dezvolte o idee. Știți cum erau pe vremuri acei ”Mecena”. Așa sunt, în opinia mea, și oamenii de succes. Adică, dacă Dumnezeu te-a ajutat și ai reușit în viață, trebuie să ajuți și tu mai departe. De exemplu, să sprijini proiecte din educație, să sprijini copii care să performeze, să sprijini oameni care n-au avut poate norocul tău în viață. Pe scurt, să te implici în societate, acolo unde poți.
- Care este cea mai frecventă greșeală făcută de un întreprinzător la început de drum?
- Cea mai frecventă greșeală este că la un moment dat renunță. Renunțarea, în sine, este o greșeală. Pentru că atunci când ești tânăr nu riști foarte multe lucruri - nu ai familie de care să răspunzi, n-ai niște ”cheltuieli fixe”, ca să le spunem așa. Ești tânăr, la început de drum, ai potențial, ai ”o dată în viață” această posibilitate de a experimenta. Și atunci nu trebuie să ratezi o astfel de șansă, trebuie să încerci să faci cât mai multe valorificând această șansă și să nu renunți, să mergi până la capăt. Cumva, un eventual eșec de etapă este parte a succesului, e parte a procesului de învățare. Un proces care nu e definitiv niciodată.
- Cum ați defini relația stabilită în ultimii ani între patroni și angajați? Mai este valabil conceptul ”eu te-am angajat, eu te dau afară”?
- În primul rând, conceptul de ”patron” cred că a evoluat în timp și acum avem mai degrabă un concept de ”antreprenor”, care sună a om care are idei, care mișcă lucrurile, care e implicat, vine cu viziune și are respect pentru angajați. Pentru că, într-adevăr, la începutul anilor 90 – 2000, mulți dintre patroni erau niște oameni care se orientau foarte mult spre acumularea proprie. Acest tip de abordare cred că s-a schimbat, vedem acest lucru în special la generațiile tinere, care integrează angajații, lucrează împreună. E un alt tip de relaționare, de cultură - antreprenorul este activ, prezent în comunitate și în niciun caz nu privește angajații ca pe niște ”bunuri personale”.
- Pe cifre, a început să crească numărul de PFA-uri și scade numărul SRL-urilor. Mergem cumva spre un ”antreprenoriat de subzistență”?
- În primul rând, e bine să ai orice fel de antreprenoriat. Că e PFA, SRL – dar să-l ai. Pentru că asta înseamnă că oamenii aceia plătesc taxe și impozite, încearcă să pună o idee în mișcare, generează locuri de muncă. Acum, în ultimii ani, se manifestă și o tendință spre meserii care impun acest tip de înregistrare, de tip PFA – activități în zona fiscală, auditorii, contabilii etc. Dincolo de asta, sigur, este și problema de cum ajung afacerile să treacă la un alt nivel, să nu rămână doar la acele afaceri de subzistență.
- Vedem, totuși, că firmele duc lipsă de forță de muncă. Pe la târgurile de muncă nu-i chiar înghesuială. E o falie între așteptările angajaților și cele ale firmelor?
- Sigur, asta înseamnă că în anumite privințe lucrurile nu sunt conforme, că trebuie schimbată optica și abordarea și într-un sens, și în celălalt. Ce mă îngrijorează pe mine este că șomajul în rândul tinerilor este foarte mare. Adică, în categoria 15 – 24 de ani ai un șomaj undeva la 23 la sută! Aproape trei din zece tineri nu vin la târgurile de joburi, nu sunt la școală, nu sunt nicăieri! Iar acest lucru este extrem de îngrijorător pentru perioada următoare și pentru viitorul acestei țări. Pe alocuri e chiar ”înspăimântător”, pentru că te aștepți ca tinerii să fie categoria cea mai dinamică – cei care intră în viață, care au chef de muncă, la care te aștepți să fie altfel și care nu sunt în acest moment chiar atât de dinamici.
- Și există soluții la așa ceva?
- Da, eu cred că soluțiile ar trebui să vină prin educație, plus că abordarea lor, inclusiv pe piața muncii, ar trebui individualizată. Adică, eu văd, de exemplu, o reformă a acestor AJOFM-uri și să ai mai degrabă niște centre de ocupare pentru tineri. Adaptând treptat politicile publice să fie mai aproape de ei – adică, să pui mâna pe telefon, să-i suni, să vezi – se duce la școală, nu se duce, e implicat în formare profesională, în voluntariat, face vreo activitate de învățare la locul de muncă. Încet, încet, să ai grijă de ei, dar individualizat.
- Mulți pleacă în străinătate să-și caute un viitor mai bun... Mai este asta o soluție în ziua de azi?
- Și aici ar trebui să avem politici publice care să inverseze acest proces. Adică, să-i ajuți pe tineri să se integreze în societatea din România. Eu am fost cel care a lansat acel concept de Start-up Diaspora. Să ne uităm la tinerii din diaspora, poate la cei care abia pleacă, care sunt studenți sau au o experiență de internship și să-i ajuți să se întoarcă în România. Cum îi ajuți? De exemplu, oferindu-le posibilitatea să-și deschidă un anumit tip de firmă. De ce? Păi, care este cea mai mobilă categorie și cei care pleacă și se întorc primii? Antreprenorii. După asta, să ne uităm cum am putea să dăm niște subvenții de integrare în companii pentru persoanele care vor să se întoarcă în țară, ca să-și găsească un loc de muncă – în construcții, în turism, în producția industrială etc. Pe scurt, e nevoie de programe și politici publice.
- Suntem acum în pragul unei noi revoluții generate de inteligența artificială (IA). Mai în glumă, mai în serios, vom vedea într-o zi un manager IA care să ia locul managerilor clasici?
-Eu nu cred în astfel de teorii. Nu cred că omul va fi înlocuit de inteligența artificială în orice. Întotdeauna au fost astfel de teorii, un soi de spaime publice - au fost și la revoluția industrială, și mai nou cu IA. Niciodată nu se va întâmpla acest lucru și sunt extrem de încrezător. Vor exista noi provocări în felul în care înțelegem noi, cu toții, joburile, în felul în care ne pregătim pentru ele, în felul în care educația se transformă. Dar niciodată oamenii nu vor fi înlocuiți, iar principiile matematicii, fizicii, rămân perene.
- Atunci, cum va putea inteligența artificială să ajute, poate, în viitor, un start-up?
- Va ajuta oferind niște soluții dinamice și mai rapide decât mintea omenească, dar nu o va înlocui!
