Am avut prilejul să-l întâlnesc adesea pe preotul Ionel Rusu la evenimentele din viața culturală a Galațiului. Și pentru că mi s-a părut o personalitate complexă, l-am invitat să ne spună mai mult decât am putut observa la prima vedere despre personalitatea, viața și activitatea domniei sale.
- De unde este Ionel Rusu, care-i sunt originile?
- Provin dintr-o familie simplă, de țărani, din comuna ștefaniană Umbrărești.
- Care sunt întâmplările copilăriei și ale adolescenței care v-au influențat viața?
- Deși am studiat în perioada de apogeu a comunismului, în școli laice, am avut un obiectiv constant de a deveni slujitor al Bisericii și al neamului. Chiar dacă îmi plăcea să mă joc, atât acasă, cât și la școală, am avut o înclinație nativă de a mă ocupa de lucruri serioase. De exemplu, lectura, rugăciunea particulară și publică (de la biserică), participarea la concursuri școlare (olimpiade). Conștiința m-a făcut să înțeleg că fără muncă asiduă și seriozitate nu poți ajunge departe. M-au influenţat părinții și bunicii mei, părintele duhovnic care păstorea biserica la care eram arondaţi, unii profesori care mi-au insuflat dragostea pentru carte, pentru studiu.
- Ce școli aţi urmat?
- Școală Gimnazială Nr. 2 "Sfântul Stelian", din comuna natală, prima treaptă de liceu la Liceul "Spiru Haret" din Tecuci, Seminarul Teologic "Chesarie Episcopul" din Buzău, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Iustinian Patriarhul" din București, master în teologie în cadrul Universității București, doctorat în teologie la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.
- De unde dorința de a deveni preot?
- Din clasele primare, nu împins de cineva de la spate. La sfârșitul clasei a VIII-a, au venit reprezentanți de la liceul militar din Câmpulung ca să mă recruteze în sistem, pentru că aș fi avut posibilități materiale reduse. Le-am refuzat propunerea foarte elegant, în cancelaria școlii, spunându-le că nu-mi place propunerea. Am fost hirotonit ca preot pe 6 aprilie 1997, de către ÎPS Casian, după ce, în prealabil, am lucrat în învățământ, predând disciplina religie, în București și Galați.
- Când aţi debutat în literatură?
- În 2017, înainte de Crăciun, cu volumul de poezii "Cădind miresme", care a fost lansat în comuna natală, Umbrărești, chiar la școala unde am absolvit opt clase. Cea mai mare parte a volumelor publicate (peste zece) au fost lansate la obârșie, cu gândul de recunoștință pentru toți cei care m-au sprijinit în devenirea mea.
- Ați avut mentori? Cine a avut un rol esențial în activitatea dumneavoastră literară?
- Cum să nu? Nu mă pot numi autodidact. Din experiența acumulată în Biserică și în școală, am considerat că orice învățăcel se simte bine pe lângă un îndrumător. Înainte de a apărea primul volum de poezie, m-am bucurat de sprijinul colegilor mei de la Liceul "Costache Negri" din Galați, îndeosebi al doamnei Măndica Gavrilă, de sprijinul doamnei Elena Grigoraș de la Liceul Tehnologic "Dumitru Moțoc", ambele profesoare de limba română. În prefațarea și corectarea volumelor de poezii am fost ajutat de poetul prof. univ. dr. Virgil Nistru Țigănuș, căruia îi datorez un respect aparte, precum și de doamna Eleonora Stamate, membru marcant al Uniunii Scriitorilor din România.
- De unde dragostea pentru scris?
- Dragostea pentru scris a venit din școala teologică, unde am fondat bine-cunoscuta revistă a școlii intitulată "Muguri".
- Ce anume vă inspiră și vă motivează să scrieți?
- Mă inspiră realitățile frumoase din viul vieții, trăite de mine: satul, școala, biserica, natura cu anotimpurile, evenimentele din viața satului, muzica, sărbătorile religioase, prieteniile, în general, duhul de naturalețe.
- Cum s-a realizat recunoașterea calității de scriitor? În ce au constat realizările dumneavoastră în plan cultural?
- Din punct de vedere instituțional, s-a realizat prin intrarea în Societatea Scriitorilor "Costache Negri" din Galați (în 2021), în Liga Scriitorilor Dobrogeni din Constanța (2022) și în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2022). Și de publicul cititor, în anul 2017, la prima lansare de carte. Pentru activitățile culturale din comuna natală care au avut loc în perioada 1992-2018, mi s-a acordat titlul de Cetățean de onoare. Am avut o colaborare frumoasă cu Școala Gimnazială Nr. 2 "Sf. Stelian", cu Primăria, cu bisericile din localitate. La Umbrărești a funcționat prima filială din Moldova a Ligii Tineretului Ortodox Român, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al BOR. Din 1991 până în 1995, am fost vicepreședinte al acesteia, derulând proiecte și activități cultural-religioase pentru tineret. Din 2018, mă număr printre fondatorii Asociației cultural-filantropice "Ion T. Sion", care desfășoară intense activități culturale și în prezent, pe plan local, național și internațional. Realizarea de excepție a asociației este apariția cărții-document "Umbrăreștiul cultural", care a "inventariat" cu obiectivitate contribuțiile culturale ale tuturor entităților de pe raza comunei (școli, biserici, primărie, bibliotecă) și a realizat înfrățirile dintre Primăria Umbrărești şi Primăria Roșu, de lângă Cahul, precum și a Școlii Nr. 2 Umbrărești cu Școala din Roșu, în anul centenar, 2018. Înfrățirile s-au concretizat în donarea către Primăria Roșu a statuii lui Ştefan cel Mare și în organizarea de tabere de creație literară, la Umbrărești, cu sprijinul locuitorilor comunei. Umbrăreștiul are, de asemenea, o monografie (de la Ştefan cel Mare până în zilele noastre), care se găsește la Primărie și la Biblioteca comunală, prin grija fratelui meu geamăn, pr. drd. Toderiță Rusu.
- Cum se împletește activitatea religioasă cu cea culturală?
- Minunat. Cuvântul ”cultură” derivă din cuvântul ”cult”, fac parte din aceeași familie de cuvinte. Cultura generală, atâta câtă am în prezent, m-a ajutat să înțeleg că școala românească a apărut sub streașina bisericii și oamenii de cultură aparțin bisericii, care asigură unitatea de limbă, de cultură și de neam.
- Ați întâmpinat greutăți în exercitarea profesiei de preot? Dar în cea de scriitor, jurnalist?
- Greutățile, în orice domeniu, sunt inevitabile. Ele sunt programate, parcă. Atunci când ești învățat de mic cu greutățile, când ajungi mare le înțelegi și le depășești mai bine, pentru că ele au un scop pedagogic. Te fac mai înțelept, mai răbdător, mai înțelegător, mai îngăduitor și mai credincios, pentru că, fără Dumnezeu, par un blestem, nu o binecuvântare. Urcușul duhovnicesc presupune, înainte de toate, încercări. Ca și la școala teoretică, și la școala vieții, din punct vedere practic, ești evaluat. Rămâne de văzut cu ce notă. Românul spune "ceea ce este greu este și frumos". Fugind de greu, dăm de platitudine. Chiar expresia "e greu" creează bariere psihologice în mintea multora și predetermină depresia la nivel mental. Ce e ușor?
- Ce recomandări aveți pentru cei care scriu?
- Să scrie din suflet, cu sinceritate, nu din dragul de a scrie orice, ci ceea ce este ziditor de suflet şi-l face fericit pe cititor.
- Cum vedeți scriitorii din zilele noastre și operele acestora?
- Sunt scriitori între scriitori, fiecare cu farmecul sau strălucirea lui. Ca scriitori, ar trebui să fim conștienți de efectul pozitiv sau negativ al operei noastre în viața celor ce iubesc cititul. Vom fi judecați și ca persoane, dacă suntem morali, și după ceea ce lăsăm în urmă. Unui scriitor i se cere să aibă duh și să-și iubească cititorii ca pe propriii copii.
- Care sunt obiectivele dumneavoastră în viitorul apropiat?
- Să nu las condeiul să se odihnească prea mult. Și celelalte vin de la sine, pentru că ne inspiră Dumnezeu și realitățile pe care le trăim, în orizontala existențială.
- Ne spuneți o vorbă de duh, în încheiere?
- În Proloage și în Pateric se spune că demonul se opune agresiv atunci când omul tinde să citească ceva, de frică să nu se lumineze. Ignoranța alături de lene și uitare ucid împreună sufletul, după cum spunea vrednicul de pomenire părinte Constantin Galeriu. Așa cum zilnic, din punct de vedere trupesc, luăm micul dejun, așa ar trebui să nu treacă o zi în care, pentru minte și suflet, să nu citim o rugăciune, un psalm, un citat sau o maximă, o poezie, selectiv și la recomandarea unor avizați, toate acestea hrănindu-ne mintea și sufletul.
