OMUL CU DOUĂ MOLDOVE (catharsis cu poetul Corneliu Antoniu în ziuă de naștere)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Moto:

"nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,

plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui"

(Cezar Ivănescu)

Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte,

am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate:

şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă

să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă,

să caut (la nordul Moldovei de sud)/ cărarea spre vară,

să plec, să mă-ntorc, să le văd, să le-aud/ mereu prima oară!

Am două frumoase-mbrăcate frumos/ la deal şi la vale,

şi-ncolo, şi-ncoace, şi-n sus, şi în jos.../ Moldove regale,

cu sabie-n teacă şi ochi voroneţi,/ cu inimă-n care

s-aude albastrul domnesc din peceţi,/ din dulci şi amare

bucoavne descrise pe munţi, pe câmpii,/ cu viaţă şi moarte!

Am două cărări, două leagăne vii.../ cum spune la carte!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 6215 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Octombrie 2024 13:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.