Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi traversează o perioadă în care planurile de investiţii trebuie să ţină pasul cu o piaţă o piaţă a oţelului încă dificilă. Politicile în domeniul energiei, dumpingul cu oţel chinezesc, dar şi resursele umane şi politicile salariale iniţiate de autorităţi în ultimele luni sunt câteva dintre provocări. Cum se poziţionează Combinatul faţă de toate acestea, puteţi afla din interviul acordat în exclusivitate ziarului "Viaţa liberă" de directorul general al ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo:
- Cum a fost 2016 pentru ArcelorMittal Galaţi în ceea ce priveşte producţia şi rezultatele financiare, în comparaţie cu anii precedenţi? Cum arată 2017, după primul trimestru?
- Suntem înainte de publicarea rezultatelor financiare din 2016, aşadar nu putem comenta despre chestiunile financiare. În ceea ce priveşte producţia, 2016 a fost un an cu aproximativ acelaşi volum: 2 milioane de tone. Până în prezent, anul 2017 arată la fel. Primul trimestru a fost semnificativ afectat de problemele logistice cu care ne-am confruntat: Dunărea îngheţată şi chiar problemele de infrastructură energetică, dar, între timp, am putea să recuperăm.
- Care este piaţa pe care se concentrează ArcelorMittal Galaţi: exporturi sau piaţa internă? Ce categorii de produse caută clienţii? Ce schimbări ale pieţei au apărut faţă de anii precedenţi şi ce mutaţii se aşteaptă în viitor?
- Piaţa noastră naturală este, bineînţeles, România, dar şi Balcanii şi Marea Neagră. Este, cu siguranţă, cea mai dificilă piaţă din Europa, fiind mai deschisă concurenţei din exteriorul Uniunii Europene. De asemenea, suntem prea mari pentru piaţa noastră internă şi trebuie să exportăm. Prin urmare, suntem în competiţie cu producătorii din Asia şi fosta Uniune Sovietică, care plătesc mult mai puţin pentru energie, gaz şi plătesc ZERO ca subvenţii pentru producerea de energie verde sau la certificatele ETS pentru emisiile de gaze cu efect de seră. Toţi ar trebui să înţeleagă că aceste costuri "ecologice" nu pot fi transferate clienţilor şi ne influenţează grav competitivitatea, motiv pentru care solicităm crearea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivel mondial, în ceea ce priveşte legislaţia privind emisiile care afectează industria siderurgică.
- Ce avantaje sau dezavantaje are Combinatul de la Galaţi faţă de alte unităţi europene producătoare de oţel?
- Consider că zona noastră primară este acum la un nivel tehnologic de ultimă generaţie, în special Furnalul nr. 5. În privinţa echipamentelor, avem, de asemenea, un laminor de tablă groasă puternic, al cărui potenţial, după părerea mea, nu este total exploatat. Acest laminor nu are un echivalent direct în regiunea noastră şi nici în cadrul diviziei europene a Grupului. Pe de altă parte, avem încă o serie de întârzieri tehnice în zona de Oţelărie, dar le corectăm în mod activ, investind în numeroase îmbunătăţiri legate de calitate şi fiabilitate. Principala noastră provocare este legată de productivitate, care trebuie să continue să evolueze rapid. Lucrăm şi la asta.
- Care sunt obiectivele de investiţii pentru anul 2017 şi pe ce se vor axa ele?
- Până în prezent, suma totală a investiţiilor realizate în Galaţi este de aproape 400 milioane de euro, începând cu anul 2009. După cum am menţionat anterior, atâta timp cât reuşim să generăm suficiente resurse, vom continua să investim - în medie - 35 de milioane de euro pe an. Proiectele se referă la toate segmentele de producţie, dar se concentrează în special asupra Oţelăriei. Vrem să "copiem" succesul Furnalului nr. 5. Veţi vedea schimbări importante la Oţelărie, în următoarele luni şi ani. În laminoare, investiţiile vor îmbunătăţi calitatea produselor şi securitatea muncii, consumul de energie şi impactul asupra mediului.
- Care este acum cel mai mare pericol la adresa industriei siderurgice?
- În opinia mea, industria europeană a oţelului este grav ameninţată de decizia de a impune taxe pentru emisiile de carbon pentru producătorii de oţel după 2020 şi cu orizontul 2030. Dacă propunerile actuale vor deveni realitate, toţi producătorii din Europa se vor gândi serios dacă îşi vor muta fluxurile primare în afara Uniunii Europene, acolo unde aceste poveri nu există. Europa ar trebui să decidă dacă doreşte să producă oţel şi ce ar trebui să facă atunci când sute de mii de locuri de muncă vor dispărea, dacă acest lucru va deveni realitate. Pentru Galaţi este acelaşi lucru: plătim mai mult pentru energie, gaz şi vom plăti doar pentru dreptul de a produce. Cum putem concura cu producătorii din afara Uniunii Europene?
- Care sunt politicile pe parte de Resurse Umane? Care a fost numărul de angajaţi la începutul anului 2017 şi care va fi la sfârşitul anului?
- Politicile privind Resursele Umane nu înseamnă numai reducerea numărului de angajaţi. Sarcina noastră este şi să pregătim viitorul. De aceea angajăm tineri lucrători şi specialişti, peste 100 pe an. De asemenea, muncitorii de mâine vor fi diferiţi de lucrătorii de astăzi. Investiţiile, automatizările, noile tehnologii ne vor permite să ne îmbunătăţim productivitatea. Aceasta este mai bună dacă o comparăm cu trecutul, dar mai slabă faţă de alte unităţi siderurgice. Numărul angajaţilor va continua să scadă, în primul rând pentru că o mulţime de oameni se vor pensiona în următorii ani sau vor beneficia de avantajele legii pre-pensionării. Acum suntem aproximativ 5.800 de angajaţi. Vom continua să ne separăm de angajaţii noştri într-o schemă responsabilă din punct de vedere social, prin sistemul voluntar de pre-pensionare, o soluţie bună atât pentru angajaţi, cât şi pentru companie.
- Care au fost efectele programelor de pre-pensionare? Câţi angajaţi au beneficiat de acestea? A intervenit vreo modificare în acest sistem?
- În prezent, aplicăm o schemă de pre-pensionare ce nu este diferită de cea veche. Deoarece se bazează pe decizii voluntare, nu putem vedea exact câte persoane vor decide să opteze pentru această schemă. Dar ceea ce pot spune este că până în 2022 - 2023, aproximativ 2.500 de salariaţi vor ajunge la vârsta de pre-pensionare sau cea de pensionare. Trebuie să fim pregătiţi în această privinţă şi să îi înlocuim pe aceşti colegi, foarte calificaţi, cu unii noi, pregătiţi de noi prin intermediul Şcolii de Ucenicie şi al programului Internship - pentru specialişti. Până în 2020 sperăm să avem 500 de muncitori noi şi - de asemenea - zeci de tineri specialişti.
- În ce măsură majorările salariale operate în România în ultimele luni au influenţat salariile din cadrul Combinatului? Aveţi în plan creşteri salariale sau bonusuri? Vreo schimbare în CCM?
- Suntem surprinşi şi îngrijoraţi de creşterea “administrativă” a salariilor. Aceste măsuri, atâta timp cât nu sunt legate de îmbunătăţirea productivităţii, nu sunt compatibile cu adevăratele posibilităţi economice ale majorităţii industriilor şi ameninţă indirect sectorul privat. Nu ne-am putut permite să mărim toate salariile cu acelaşi procent (acest lucru ne-ar fi costat milioane de euro în fiecare an!) şi, ca urmare, structura salariilor noastre a fost puternic distorsionată. Salariile noastre sunt plătite de clienţii noştri, nu din majorări de impozite. Aceasta este o constrângere foarte puternică: dacă ne sporim deficitul, ne îndreptăm spre faliment şi închidem! Să ne uităm în jurul nostru: multe companii au decis să concedieze oameni pentru a mări salariile celor rămaşi. Salariile noastre pot creşte doar împreună cu productivitatea şi - după părerea noastră umilă - aceasta este singura modalitate sănătoasă pentru economie - inclusiv pentru sectorul public - de a proteja atât angajaţii, cât şi întreprinderile. Contractul Colectiv de Muncă este în vigoare, a fost semnat de părţi şi rămâne o platformă puternică, care, în aceşti ani dificili, a asigurat o îmbunătăţire limitată a condiţiilor pentru angajaţi, fără a ne deteriora ireparabil sustenabilitatea.
Practici comerciale controversate
Măsurile luate împotriva dumpingului cu oţel chinezesc pe piaţa UE au adus o serie de corecţii, însă practicile comerciale incorecte nu au dispărut, avertizează directorul Bruno Ribo: „În primul rând, trebuie să ne amintim că fluxul de oţel care face obiectul măsurilor antidumping ne-a pus într-o situaţie foarte dificilă la sfârşitul anului 2015 şi în primele luni ale anului 2016. Am fost obligaţi să ne reducem drastic cheltuielile şi am aplicat un program de lucru redus, care a afectat direct angajaţii. Pentru a ieşi din această situaţie nesustenabilă, creată de producătorii din Orientul Îndepărtat, care au vândut oţel la un nivel sub costurile proprii, am protestat la Bruxelles împreună cu alţi producători din siderurgie şi sindicate, pentru ca oficialii UE să înţeleagă pericolul. S-au luat - în cele din urmă - câteva măsuri şi au fost restaurate comportamentele corecte ale pieţei pentru o parte din produsele noastre - rulourile. Dar acum ne confruntăm cu situaţii similare cu alte ţări şi solicităm să se stabilească corecţii adecvate”.
Produse siderurgice cu valoare adăugată mare
Pentru a-şi păstra competitivitatea pe piaţă, Grupul ArcelorMittal se concentrează mai mult pe produsele cu valoare adăugată mare, o strategie din care face parte şi Combinatul siderurgic de la Galaţi, a arătat directorul general Bruno Ribo: „Un exemplu este noua Linie de Acoperire Organică - prima linie deschisă în ultimele zeci de ani! - aflată acum în etapa de acreditare a produselor. Acesta este tipul de produse pe care dorim să le producem mai mult, deoarece trebuie să abordăm nevoile pieţei noastre locale. Am investit masiv în toate sectoarele de producţie pentru creşterea calităţii şi pentru adoptarea de noi produse. Atunci când oţelul din Galaţi este livrat pentru cel mai mare pod din această zonă a Europei, pentru nave de ultimă generaţie, pentru cele mai exigente proiecte energetice, înseamnă că suntem pe drumul cel bun.
