Prezent la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Naţional Studenţesc de Teatru, cu o piesă pregătită în numai trei luni, Sergiu Cornelius Făinărea, coordonatorul trupei studenţeşti gălăţene "De ce ficatul?", a obţinut premiul pentru scenografie.
- Trupa care funcţionează pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor, într-o formulă complet nouă, cu 12 membri între 16 şi 23 de ani, s-a prezentat onorabil şi a reuşit să impresioneze juriul. Despre provocările scenei, dar şi despre participarea în festival, un interviu inedit cu un tânăr pasionat deopotrivă de provocările trupului şi de beneficiile sufletului.
- Eşti în anul VI la Medicină dentară şi în anul III la Teatru, la Galaţi. Cum se împacă cele două?
- Îmi plac şi le vreau pe amândouă, deocamdată. Nu mă pot decide şi nici nu trebuie să o fac acum. Vreau să fac în paralel un masterat pe regie, dar şi rezidenţiatul, apoi mai vedem. Deşi par în totală opoziţie, medicina şi teatrul au în comun interacţiunea cu oamenii.
- Care e mesajul piesei puse în scenă de actorii amatori pe care îi coordonezi?
- Am ales o piesă de teatru contemporan, în concordanţă cu direcţia festivalului, "Drum cu sens unic", de Valentin Krasnogorov. E o călătorie alegorică prin viaţă - nu întâmplător, acţiunea are loc într-o seră transformată în autobuz, ultima staţie fiind crematoriul. Ideea e că timpul nu mai are răbdare cu noi, suntem nişte roboţi perfect automatizaţi, care nu reuşesc să se bucure de lucrurile simple, ne grăbim perpetuu cu ochii în telefon şi nu vedem esenţialul. Am creat emoţie, am reuşit să impresionăm publicul: au fost oameni care au plâns în sală. Iar eu m-am ales cu un premiu pentru scenografie, care mă bucură, deşi nu sunt fascinat de premii. Sunt pasionat de scenografie, îmi place sinergia care se naşte între actor-regizor-scenograf.
- Ce planuri de viitor ai cu Trupa "De ce ficatul"?
- Mi-am propus să lucrez cu ei un an, vor mai fi încă 3-4 piese pe care le dorim materializate, cu care vom reprezenta Galaţiul la alte festivaluri de gen. Ne vedem săptămânal, ne pregătim intens, actoria presupune exerciţii fizice, vocale şi de respiraţie. Iar eu vreau să îi familiarizez cu tehnici de uz teatral, să le ofer libertatea de a-şi asuma textul şi să-i fac să gândească în acest sens. Nu e uşor, dar mie îmi plac provocările. Ştiu că, spre deosebire de celelalte trupe participante în festival, a mea s-a remarcat printr-o bună comunicare.
- Care e cel mai mare beneficiu al Festivalului Naţional de Teatru Studenţesc?
- Faptul că tinerii au văzut nivelul celorlalte trupe şi au putut fura meserie.
